„..Ma povatuieste pe carari drepte din pricina Numelui Sau.” Ps. 23,3

Nadejdea noastra este numele lui Dumnezeu. Cand Dumnezeu a vrut sa nimiceasca poporul Israel in pustie, Moise a spus: “Ce vor zice egiptenii? Ca nu ai fost in stare sa ii duci in tara fagaduita”. La care Dumnezeu a incuvinta si s-a intors din mania Lui. Duhul Sfant probabil a inspirat pe Moise. Cel mai important pentru noi este daca suntem ai Domnului. Dumnezeu va face tot ce poate pentru a ne duce in tara promisa. Din pricina Nuelui sau, in joc este renumele Lui. Nu din pricina noastra, nu din pricina efortului nostru, ci din pricina Numelui Sau. Evident ca ni se cere tot efortul pt. Dumnezeu, dar asta nu conditioneaza nimic. Credinciosia noastra nu o conditioneaza pe a Lui. Este scris: „daca noi suntem necredinciosi El ramane totusi credincios.” Intrebarea se pune daca esti al Lui, daca numele Lui este asupra ta.

Matei 8:13 Apoi a zis sutasului: „Du-te, si facã-ti-se dupã credinta ta.” si robul lui s-a tãmãduit chiar în ceasul acela.

Intro biserica era o sora care avea renumele ca are o credinta mare si orice se roaga ea, Dumnezeu implineste, pentru ca se roaga cu credinta.

A venit un frate la ea si spune: „Sora dumneata este cea cu credinta mare?” La care ea raspunde: „Nu frate. Eu nu am credinta mare, am credita intr’un mare Dumnezeu!”

Astazi avem problema in privinta asta. Dumnezeul multora nu mai este asa de MARE. Nu am putea spune ca nu avem oameni cu credinta MARE, insa oameni cu o MARE credinta, dar intr’un Dumnezeu mic (din pacate). O, daca am avera o credinta mica, dar intrun MARE Dumnezeu..

„Doamne cine poate ca Tine sa scape pe cel nenorocit de unul mai tare decat el?” Ps. 35, 1O

Orgoliul personal ne impiedica sa vedem ca adesa avem adversari mai tari decat noi. Unul este adversarul sufletelor noastre, Satan. Ce putem face noi? Cum ne putem apara? El ne are la mana prin propriile noastre pacate, cum ne putem desvinovati? Dumnezeu nu poate sa fie nedrept. Insa la cruce este garantia noastra. El (Dl Iisus) nu a fost acolo pentru Sine, era fara pacat, ci pentru noi a fost la cruce. Si daca El a fost pedepsit pentru pacatele noastre, nu ar fi corect sa mai fim si noi inca odata pedepsiti pentru ele, daca noi ne incredem in El, daca noi suntem ai Lui.

Am observat destul de usor ca majoritatea oamenilor se pierd in domeniul spiritual: „La voi cum se face?”, „Voi tineti sarbatoarea cutare?”, „Voi mancati din asta?”, etc. Si noi ne gandim la culte ca la niste institutii facute de maini omenesti si le tratam ca atare. Ce mare lucru daca nu tii un lucru randuit de oameni, cate nu au facut prost oamenii?

Intradevar mana omului a adaugat mult pe langa Cuvantul lui Dumnezeu, sau a scos pe ici pe colo, atunci cand vorbim de culte. Insa cred ca este bine pentru noi sa intelegem ca Noul Testament reprezinta constitutia „Imparatiei lui Dumnezeu”, daca vreti sa stiti de ce sustin si stau in mediul neo-protestant, nu pentru ca am facut vre’un pact cu „pocaitii”, ci pentru ca am facut un legamant cu Hristos, iar mediul neo-protestant, imi permite si are de fapt ca norma pentru credinta Noul Testament (2Tim. 3,16-17). Eu spun asa ca sa simplific, toata scriptura este insuflata de Dumnezeu: atat Vechiul Testament cat si Noul Testament, insa in Noul Testament este prezentat Noul Legamant al Domnului Iisus Hristos, Vechiul Legamnat a fost un indrumator catre Hristos (Galateni 3,24), a fost dat ca sa aduca cunostinta deplina a pacatului, insa forma finala, deplina, este Noul Legamant asa cum este el prezentat in Noul Testament.

Sunt oameni care nu mai stiu dupa cine sa se ia, sau pe cine sa creada. Dumnezeu ne spune ca nimeni nu este mai presus de Cuvantul Lui (Luca 21,33), de aceea trebuie sa verificam totul prin Cuvantul lui Dumnezeu Noul Testamant, ce nu se incadreaza, ce nu are sustinere biblica, nici nu trebuie tinut, vine de la oameni sau din alta parte. Iada de unde cad o serie intreaga de reguli, traditii, sau alte reminiscente istorice.

Cuvantul este suveran, Noul Testament este constitutia Iparatiei lui Dumnezeu, Vechiul Testament iti arata cum s-a revelat ea in mod progresiv.

Un american a lansat o provocare pe internet:

“Iti mai aduci aminte ce sa predicat acum o luna, duminica dimineata la biserica?

Daca nu, n-are rost sa mai mergeti la biserica. E risipa de timp, de energie si de bani. Va amagiti pe voi si pe altii. Incetati cu prostiile. Terminati cu biserica. “

Astept raspuns.

Dupa sase luni un englez ii raspunde: “Tu iti mai aduci aminte ce ai mancat acum o luna joi seara? Daca nu, n-are rost sa mai mananci. E risipa de timp, de energie si de bani. Inceteaza cu prostiile. Termin-o cu mancatul.

😀

Mai in gluma, mai in serios, trebuie sa recunoastem ca si noi mai facem pe grozavii cate odata cu randuielile lui Dumnezeu.

John Wezley s-a intalnit cu doi tineri care au venit de la o evanghelizare mare. Apoi ia intrebat:

Cati s-au convertit? Niciunul.

Cati s-au maniat pe voi? Niciunul.

Sa stiti ca inca nu ati invatat cum trebuie sa vestiti Cuvantul lui Dumnezeu!

Asa sunt de mute ori si predicile noastre si comportamentul nostru, sa nu deranjam pe nimeni, sa nu spunem ceva care sa intrige pe cineva. Suntem asa de politicosi, incat intristam pe Duhul Sfant. Nu este rau sa fim politicosi, dar sa nu tradam pe Dumnezeu de dragul nimanui.

Seara trecuta am citit baietilor mei intamplarea cu Iona, cum nu a ascultat de Dumnezeu, cum a ajuns in pantecele pestelui, a stat 3 zile acolo apoi a fost scapat, etc. Unul din baietii mei are 3 ani (Mihai), si a pus la intrebari, ca nu mai stiam nici eu cum sa o scot la capat.

Peste un timp vine mama si il intreaba: „Ce discutati aici asa cu foc?” La care Mihai incepe sa explice: „Pestele a tinut in gura pe Iona, dar nu a vrut sa il manance!” La care eu il intreb, incercand sa vad ce a invatat baiatul meu in seara aia. Si de ce nu a vrut sa il manance? Mihai raspunde: „Pentru ca gura pestelui era casa pentru Ioana!!?? 😀 ( eu eram uimit de ce aud, si ca sa continui povestea am intrebat: „Dar de ce a ajuns Iona in gura pestelui?” La care Mihai cu un ton sigur a spus: „Pentru ca a sarit din corabia lui Noe!!” 😦

Acum sa ma credeti ca i-am povestit corect baiatului, dar este fascinanta mintea unui copil si asocierile pe care le face.

Iata aici si baiatul cu pricina

Musulmanii cred ca Alah este milostiv si drept. Deci daca e drept, inseamna ca nu poate tolera pacatul, si daca e milostiv, cum iarta pacatul? (fara sa devina nedrept)

Musulmanii nu stiu cum sa raspunda. Ei nu au raspuns aici! Si stiti de ce? Pentru ca ei nu au rascumparator. Nimeni la ei nu a platit pentru pacatele oamenilor. Daca Alah ar fi drept, asta inseamna ca va pedepsi pe fiecare pentru pacatele lui.

Asta ramane o dilema nerezolvata pentru mantuirea musulmanilor.

Stie careva o explicatie?