In Grecia antica Socrate (469-399 BC), era foarte mult laudat pentru intelepciunea lui.

Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit intamplator cu o cunostinta si care i-a spus:
„Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studentii tai?”
„Stai o clipa,” replica Socrate. „Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci printr-un mic test, numit Testul celor Trei.”
„Trei?”
„Asa este,” a continuat Socrate. „Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui.
Primul test este cel al Adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?”
„Nu,” spuse omul. „De fapt doar am auzit despre el.”
„E-n regula,” zise Socrate. „Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu”.
Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?”
„Nu, dimpotriva…”
„Deci,” a continuat Socrate, „vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?”
Omul a dat din umeri, putin stanjenit.
Socrate a continuat. „Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba – filtrul Folosintei. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?”
„Nu, nu chiar…”

Ei bine,” a conchis Socrate, „daca ceea ce vrei sa-mi spui nu sti daca este Adevarat, nici de Bine, nici macar de Folos, atunci de ce sa-mi mai spui?”