Lacrimile pocaintei si inima zdrobita sunt pretioase in ochii Domnului. Nu putem sa ne multumim niciodata cu rezultatele lucrarii noastre, daca nu conducem oamenii spre o pocainta adevarata fata de Dumnezeu, spre un desgust adanc fata de pacat si de lepadarea lui.

Nu cred in mantuirea unui om imbracat in iubirea de sine, fiindca, fara indoiala, el nu este mantuit de egoism. Nu pot sa cred ca un om indiferent fata de starea altora are Duhul lui Dumnezeu, fiindca una dintre roadele Duhului este iubirea.

Convertirea pacatosilor nu este unul din lucrurile pe care le poate realiza cineva neintentionat. Uneori, in bunatatea lui Dumnezeu, un predicator care nu urmareste convertirea, poate deveni totusi folositor, fiindca Dumnezeu lucreaza cum vrea; dar regula generala este ca oamenii nu castiga suflete daca nu doresc acest lucru din toate puterile. Nu poti pescui oameni daca arunci mreaja la intamplare, fara sa-ti pese daca prinzi sau nu ceva.

Daca vreti sa castigati suflete pentru Hristos, trebuie sa simtiti o ingrijorare solemna in privinta lor. Nu puteti sa’i faceti pe oameni sa se ingrijoreze daca voi nu simtiti nimic. Trebuie sa credeti ca sunt in pericol, sa credeti ca sunt neajutorati, sa credeti ca numai Hristos ii poate salva, si sa le vorbiti in mod serios. Duhul Sfant ii va misca, miscandu-va pe voi prima data. Daca voi puteti sta linistiti stiind ca ei nu sunt mantuiti, vor sta si ei la fel; dar daca voi agonizati pentru ei, daca nu puteti suporta sa fie pierduti, veti vedea in curand ca si ei se simt nelinistiti.