Inteleptii si nebunii

“Cine umbla cu inteleptii devine intelept, dar compania nebunilor aduce regrete” Pv. 13, 20

Mediul este ceea ce trebuie sa schimbi cand vrei sa te schimbi pe tine. Unii sustin (in mediu evanghelic chiar) ca schimbarea se face din interior. Probabil ca Dumnezeu incepe din interior dar nu se opreste acolo. Este scris ca Harul ne invata sa o rupem cu paganatatea (postmodernitatea in zilele noastre) si cu poftele lumesti. Daca nu incepi sa aplici practicile bisericii primare: studiul scripturii, legaura frateasca (care este un mediu), frangerea painii si rugaciuni (si toate acestea se faceau in comun, deci intr-un mediu, nu de unul singur), nu vei putea sa duci la bun sfarsit schimbarea. Stiu mai multi oameni care au vrut sa isi schimbe viata urmand indemnurile lui Dumnezeu dar nu au inteles sa isi schimbe si anturajul, si asta i-a tras inapoi in cele din urma si acum culeg numai regrete, cum spune versetul nostru. Nu poti sluji lui Dumnezeu si lui mamona.

Nebunii si stiinta

« Pleaca din prezenta nebunului caci pe buzele lui nu vei gasi stiina » Pv. 14, 7

Nebunii in cartea proverbe sunt aceia care nu se tem de Dumnezeu si nu le pasa de oameni, ei pur si simplu spun ce cred ei, ce stiu ei. Ei nu au scop, ei nu au un drum. Indemnul lui Dumnezeu este clar, pleaca din prezenta unor astfel de oameni, pe buzele lor nu vei gasi stiinta. Adica adevarata cunoastere, lucruri de folos si de incredere. Mai degraba la el este o problema emotionala, cand este bucuros vorbeste de bine pe oricine, si pe cei mai mari natarai, cand sunt suparati, vorbesc de rau si pe Hristos. Ei nu stiu ce fac, ei doar dau drumul ideilor, te miri de pe unde le culeg. Sunt ca o corabie fara carma.