Faptele rele nu sunt compensate de cele bune!

In popor foarte multi oameni cred ca daca faca fapte bune, prin asta le compenseaza pe cele rele, care sunt mai multe acelea decid destinul vesnic al cuiva.

Compensarea fapteleor rele cu cele bune, este asa de anormala aceasta sitagma ca nici in lumea noastra nu se practica, care se presupune ca este mai rea decat cea viitoare. Daca un om ucide un alt om dar in acelasi timp el face doi copii in propria familie, judecatorul nu va zice: „Uite ai ucis un om, dar ai dat nastere la alti doi, deci esti absolvit de vina!” (?!?!) Sau daca cineva fura bani de la o banca si apoi ii da la saraci, judecatorul nu ii va spune: „Tu ai furat banii de la banca aceasta dar i-ai dat la cei saraci, deci ai facut o fapta buna cu ei, esti absolvit de vina!” E aberant asa ceva. Daca in lumea noastra este asa, cum putem spera sa fie in lumea de dincolo asa.

Daca ar fi sa ne intrebam ce spune Scriptura despre fate bune, ele trebuiesc facute dar abea dupa ce eu ma pocaiesc de pacatele mele si cred in Hristos. Eu fac fapte bune nu ca sa fiu mantuit, doar Hristos imi poate da mantuirea. Eu fac fapte bune pentru ca sunt mantuit si atunci primesc si motivatie, puterea de a face bine.

Care sunt lucrurile care conteaza?

Citind lucruri despre un erou al credintei: Liviu Olah (si aici) din tara noastra cu unii care sunt printre acesti eroi, Am vazut ca fratele Liviu era un om al rugaciunii si al puterii neprevazute in predicare, in mobilizarea altora in lucrare, rugaciune. Fratele Iosif T. are un dar in invatatura, a creat un adevarat curent in viata spirituala din romania, fratele Daniel B. are darul de a discerne lucrurile, de a judeca, de a lumina pe altii, si cred ca are o abilitate in a mobiliza pe multi intr-o directie anume.

M-am gandit care sunt lucrurile pe care ar trebui sa le facem, invatand de la acesti oameni? (pe langa faptul de a afla adevarul unor evenimente).

Sa ne rugam, cu credinta, nominal, in grupe?

Oare este importanta providenta lui Dumnezeu, in care El alege anumiti oameni?

Sa cautam sa fim modele si sa cerem de la Domnul trezire?

Sa cerem de la Dumnezeu lucruri mari cu credinta puternica a unui copil?

Sa fim gata de sacrificiu?

Sa urmarim subiectul pocaintei si al convertirii la Hristos?

Sa inflacaram darul nostru si prin el sa ne avantam in lucrare?

As fi interesat de parerea voastra?

 – Consacrarea (o sugestie din comentarii Samuel)