Etichetă: dumnezeu

Dragostea si implicatiile ei

~ florin ~ 2 comentarii

Dragostea este cel mai puternic sentiment pe care il poate experimenta omul, desi e mai mult decat sentiment, depaseste valoare ratiunii. Dragostea este singura care poate lega doi oameni pentru toata viata, este prima porunca a lui Dumnezeu pentru noi.

Dragostea este cea mai puternica motivatie, cea mai mare forta pe care o avem in noi, este subiectul celor mai multe cantece sau opere literare.

Dar este si subiectul unde avem multa confuzie si deruta.

Eu cred ca oamenii care au o nevoie mare de dragoste si nu stiu sa isi gestioneze dragostea pot suferi foarte mult.

Depresia de pilda apare atunci cand noi ne punem dragostea in oameni si lucruri atat cat nu trebuie, aceasta nu este singura cauza insa. Oamenii trebuiesc iubiti intr-un singur sens in mod plenar, adica in ceea ce tine de tine, ce le poti oferi tu. In ceea ce iti poate oferi altul tie, fi moderat, si pune o limita asteptarilor tale. Altfel te vei face singur nefericit. Nu esti realist, crezi o minciuna, ai asteptari care nu au acoperire in practica, in realitate. Continuă lectura „Dragostea si implicatiile ei” →

Paradoxul lui Dumnezeu

~ florin ~ Lasă un comentariu


„Si char ei (evreii); daca nu staruiesc in necredinta, vor fi altoiti; caci Dumnezeu poate sa ii altoiasca iaras” Rom. 11,23
Ceea ce ne impiedica pe noi sa il cunoastem pe Dumnezeu este staruinta in necredinta, staruinta in rau. Dumnezeu poate sa ne altoiasca in Imparatia Lui, dar trebuie ca noi sa nu mai staruim in rau. Uite care este imaginea noastra prin lentila lui Israel, in cazul de fata. Oamenii de aceea nu il cunosc pe Dumnezeu, pentru ca ei staruiesc in rau, in pacat, in lucrurile lumii acesteia, nu ca Dumnezeu este prea departe de noi, este foarte aporape, de fapt in noi in constiinta noastra. (Rom. 1,19)

„Fiindca, daca tu (neamurile), care ai fost taiat dintr-un maslin salbatic, care din fire erai salbatic, ai fost altoit, impotriva firii tale, intr-un maslin bun, ..” Rom. 11,24

A il urma pe Dumnezeu pentru noi, (neamurile in special, si oamenii in general cand ne gandim la natura decazuta din noi) este ceva impotriva firii. Noi suntem „un maslin salbatic”. Noi eram invatati cu pacatul, cu idolul, cu dumnezeii straini, inainte sa vina Hristos, dar am fost altoiti impotriva firii noastre intr-un maslin bun. Ce lucruri grozave poate sa faca Dumnezeu!!! Eu ma uit in mine si vad cat de neobijnuit imi este sa il urmez pe Dumnezeu, ma uit in mine si nu vad nimic bun, sunt un „maslin salbatic” si asa suntem toti, si evreii din punct de vedere al naturii decazute a omului. Dar Dumnezeu poate sa altoiasca un maslin salbatic impotriva firii lui, intr-un maslin bun. Se poate asta. Nu are importanta ce fel este natura ta, tu poti fi pus intr-un maslin bun prin credinta.

Cum este Dumnezeul tau?

~ florin ~ Lasă un comentariu

Citeam pe blogul lui dan harabula despre un subiect foarte intersant: “Dumnezeul in care nu cred”, sau altfel spus: “Cum este dumnezeu tau?” in care descrie cu o buna oratorie pe Dumnezeu in diferite forme false dar care cuprind un sambure de adevar, dupa cum urmeaza. Voi da un pseudonim fiecarui descrieri, unele apartin lui Daniel altele le complectez eu:

Dumnezeu cameleon

Pentru Paul Tillich, Dumnezeu este “numele acestui adanc si temei infinit si inepuizabil al intregii fiinte”. Si tot Tillich ne indeamna sa traducem cum simtim mai bine si cum ni se potriveste acest termen, in cazul in care nu are prea multa semnificatie pentru noi. Altfel spus, Dumnezeu este pagina goala pe care urmeaza sa scrie fiecare ce I se potriveste, ii place sau ii convine. Nu cred in acest Dumnezeu!

Dumnezseu pensionar

Pentru altii, Dumnezeu este batranul pensionar din balansoar care, dupa ce a pus in miscare masinaria lumii, s-a retras obosit intr-un colt de univers ca sa motaie in liniste si abia daca mai deschide din cand in cand ochii ca sa-si priveasca creatia (era sa zic tarasenia). Lumea merge inainte nu datorita Lui ci in ciuda absentei sale, asemeni unui ceas automatic care continua sa functzioneze in virtutea miscarilor din trecut ce i-au tensionat arcul – absenta care, sa recunoastem totusi, nu deranjeaza prea mult. Nu cred in acest Dumnezeu!

Dumnezeu dragostei indiferente

Intr-o alta viziune, Dumnezeu este Dumnezeul dragostei si de aceea, al mantuirii universale. Asta inseamna ca indiferent de ceea ce faci, de modul in care traiesti si mai ales de atitudinea avuta fata de Isus si de moartea sa ispasitoare, intr-un final vei fi si tu pe-acolo, inghesuit in ultimul vagon al trenului care are drept destinatie cerul. Iubirea lui Dumnezeu devine un fel de cec in alb si libertatea – dreptul de a face orice-ti place si-ti convine. Iubirea divina este antropomorfizata si echivalata cu dragostea omeneasca subiectiva, cea care strecoara deopotriva tantarul si camila, care se emotioneaza in fata criminalului aflat pe scaunul electric si-ar vrea sa-l faca oarecum scapat, pentru ca el este acolo, real, in carne si sange, iar victimele sunt un nume pe o lista, undeva, in urma… Nu cred in acest Dumnezeu.

Dumnezeu automat de cafea

Ce ziceti de Dumnezeul – Automat de Cafea? Introduci moneda rugaciunii tale, a faptei bune pe care tocmai ai facut-o, a ritualului indeplinit constiincios, apesi butonul si…gaaata! Iti ei portia de binecuvantare si o faci cu constiinta multumita a celui incantat de propria persoana si care-si imagineaza ca si Dumnezeu ar trebui sa fie fericit ca are un astfel de exemplar care-l “slujeste”. Si raspunsul trebuie sa vina repede, altfel… Este Dumnezeul care slujeste fara sa pretinda sa fie slujit, care se invarte in jurul nostru ca sa ne implineasca poftele, capriciile, dorintele… Nu cred in acest Dumnezeu.

Dumnezeul fericirii personale

Cu ceva timp in urma, o prietena care a petecut mai multi ani in Scotia, imi povestea despre divorturile din bisericile de acolo; realizate cu usurinta si acceptate de ceilalti, inclusive de lideri. Argumentul? Cat se poate de simplu: Dumnezeu nu vrea sa fim nefericiti. Iar fericirea in versiune moderna, inseamna sa te simti bine tu; se confunda absurd si egoist, cu starea de confort, de bine, de multumire si cu placerea…Un Dumnezeu care nu pretinde, care nu impune, un nume pus pe un ambalaj care nu contine nimic; Apropos: daca asta este fericirea, atunci o doza intravenoasa de heroina rezolva mult mai bine problema. Nu cred in acest Dumnezeu!

Dumnezeul iertarii ieftine

Este Dumnezeul prezentat de Phillip Yancey in ale sale “Tulburatoare Descoperiri ale Harului” – unde iertarea devine ieftina, ca o marfa chinezeasca expusa pe tarabele din piata, iar harul este desaprartit de credinta si pocainta si este acordat cu generozitatea cu care un vanzator afiseaza un discount de 70% la niste alimente pe cale sa expire. Bun scriitor Yancey; dar prost teolog. Nu cred in acest Dumnezeu!

Nu complicam lucrurile, pentru unii credinta este asa de simpla ca nu prea ai ce practica, pentru altii credinta este asa de complicata ca nu poti sa o practici. Trebuie sa ne intemeiem credinta pe Cuvant ca iudeii din Berea; citeam dimineata din Fapte cum Pavel le vestea oamenilor Cuvantul, vorbea cu ei din Scripturi. Nu are importanta de unde ne primim invatatura sau o mostenim, sa o cercetam cu Scriptura altfel ne ratacim.

Descrierile apartin lui danharabula, insa eu recunosc aceste mentalitati si as pune o intrebare: Cu care din aceste “modele de Dumnezeu” te-ai intalnit mai des?

Faceti gropi! 2Imparati 3,16-17

~ florin ~ 11 comentarii

 „Asa vorbeste Domnul: „Faceti gropi în valea aceasta, groapã lângã groapã! Cãci asa vorbeste Domnul: „Nu veti vedea vânt si nu veti vedea ploaie, dar totusi valea aceasta se va umple de apã si veti bea, voi, turmele voastre si vitele voastre. (2 Regi 3:16-17)

Trei osti ar fi pierit de sete daca Dumnezeu n-ar fi lucrat pentru ei. Fara sa fi trimis nori sau ploaie, El le-a dat o provizie de apa din belsug.

Dumnezeu nu depinde de metodele obisnuite si poate sa uimeasca poporul Sau cu lucruri noi, care ne amintesc ca El este creator. Daca noi nu vedem lucrurile obijnuite: ploaie, vant, nu trebuie sa descurajam gandindu-ne ca voia lui Dumnezeu nu se va face, pentru ca El va lucra totusi in ciuda lipsei vantului si ploii.

Datoria noastra este sa „sapam santuri”, sa ne pregatim de apa, avem nevoie de ea, Dumnezeu ne-o poate da, vrea sa ne-o dea, si ne-o va da. Nu trebuie sa ne miram ca nu bate vantul si nu poloua, noi depindem de ele, Dumnezeu nu.
Sa sapam totusi gropi, chiar daca nu vedem semne prielnice, El va fi totusi credincios si le va umple cu apa.

Consecintele nefrecventarii bisericii locale

~ florin ~ Lasă un comentariu

David spune: „… voi locui in Casa Domnului pana la sfarsitul zilelor mele” (Psalmul 23,6)

Noi citim si admiram vitejia lui David in fata lui Goliat, victoriile lui numeroase asupra dusmanilor, insa ce i-a adus lui atata biruinta? Cu siguranta casa lui Dumnezeu avea un loc central in viata lui.

Care sunt cateva din consecintele nefrecventarii casei lui Dumnezeu / bisericii locale?

Nefrecventarea bisericii locale deschide usa altor partasii. Un proverb zice: „Spune-mi cu cine te insotesti ca sa iti spun cine esti”. Noi nu suntem ceea ce vrem, ci ca aceia cu care ne insotim. Noi nu putem sa ne opunem la infinit celor cu care ne insotim, vom deveni ca ei. De aceea Dumnezeu ne indeamna regulat sa iubim pe frati, aici referindu-se la faptul de a ne imprietenii, de a ne insoti cu oamenii evlaviosi, credinciosi. 

Nefrecventarea bisericii locale inmulteste factorii care dezinhiba constiinta. Casa lui Dumnezeu zideste moralitatea noastra, intareste duhul din noi, ne sustine. Celelalte lucruri din lume nu fac acelas lucru, ci opusul. Lumea coboara moralitatea noastra, tot mai mult, tot mai repede, duhurile noastre slabesc, avem tot mai multe remuscari interioare, si acestea sunt din ispitele si indemnurile nelegiuite care ne sunt vandute cu tot mai multa indrazneala si pe scara tot mai larga. Lumea aceasta se indreapta fatis spre rau, poftele carni, mandria interioara, lucruri despre care Dumnezeu spune hotarat ca duc la distrugerea noastra. Iar lumea le propaga ca pe un ideal glorios al omului. Noi nu realizam intotdeauna, dar casa lui Dumnezeu este un puternic sprijin pentru sufletul nostru, trebuie sa mergem regulat acolo, trebuie sa iubim acel loc si sa ne opunen, sa luptam cu orice piedica in calea acesteia.

Nefrecventarea bisericii locale schimba treptat „bordul de control” al vietii. Casa lui Dumnezeu trebuie sa fie „bordul de control” al vietii, acolo invatam sa cercetam Scriptura, sa ne rugam, acolo ne sunt explicate caile lui Dumnezeu, acolo ne sunt date indemnuri pentru viata, explicatii pentru problemele existentei, acolo este singurul loc unde ni se spune: de unde venim si unde ne ducem, conditiile vietii si ale mantuirii. Odata ce iti permiti sa nu te duci in mod regulat acolo, tu inveti indirect sa nesocotesti pe Dumnezeu, si bordul de control al vietii tale se schimba de la Dumnezeu si Cuvantul Sau, la lume, televiziune, media sau alte surse care nu ar trebui comparate cu Dumnezeu sau propria constiinta.

Imagine falsa despre Dumnezeu si Satan

~ florin ~ 14 comentarii

Oamenii astazi il neglijeaza pentru ca le-a fost zugravita o imagine gresita, falsa despre Dumnezeu.

Preotii, pastorii, s-au angajat in dispute de politica religioasa si societatea i-a privit ridicoli, luptand pentru enoriasi. Altii s-au departat de Dumnezeu umbland dupa interese materiale, dorinta de afirmare, competitie religioasa si nu au transmis oamenilor o imagine reala despre Dumnezeu.

Cateva lucruri in care oamenii il vad pe Dumnezeu gresit.

* Oamenii cred ca Dumnezeu este bun, milos si iertator si Satana este aspru, rau etc. Asta ii conduce pe unii sa il desconsidere intr-un fel pe Dumnezeu si sa il stimeze pe satan pentru ca el este dur si pare ca el castiga tot mai multe suflete in zilele noastre.

Ce spune Biblia?

*Dumnezeu este cel mai bun din univers si cel mai rau din univers. Depinde de partea cui esti. El a iubit lumea pentru ca desi merita condamnata, a sacrificat pe Singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede in El sa aibe viata vesnica, mantuirea. Dar Dumnezeu este cel care aduce si necazul si durerea peste cei ce il nesocotesc sau urasc (Psalmul 7,12), si nu satana face asta. Contributia satanei este ca el te face sa pacatuiesti si astfel te pune sub mania lui Dumnezeu. Desi acum nu o revarsa in mod deplin pentru ca a randuit o vreme de asteptare pentru fiecare suflet, timp in care oamenii pot sa se intoarca la Dumnezeu, sau pot sa il nesocoteasca. El le permite asta, dar zilele acestea se vor sfarsi pentru fiecare din noi si apoi vom sta in fata Lui si vom raspunde daca am primit pe Iisus Hristos ca sa fim mantuiti sau nu. De aceea si crestinii trebuie sa inteleaga urgenta scoaterii la lumina a Evangheliei lui Hristos, altfel sangele oamenilor va fi cerut din mana credinciosilor care nu au vorbit despre aceste adevaruri care le-a fost incredintate sa le spuna altora, tuturor oamenilor.

*Astazi se mediatizeaza foarte mult un lucru complet neadevarat, si anume ca Satana este in iad un fel de tiran care arde pe altii si ii chinuie. Biblia spune ca Satan va fi chinuit acolo impreuna cu ingerii lui si nicidecum ca el va fi un fel de imparat acolo. De geaba satanistii si rocarii sau cei ce proclama iadul, incearca sa se „puna bine cu cel rau”, ca si cum ei acolo ar fi stapani si ar arde pe altii. Iadul a fost pregatit pentru satan si ingerii lui, nu pentru oamnei, dar cei ce nu il urmeaza pe Iisus vor merge si ei acolo. In iad Dumnezeu isi revarsa mania vesnic peste cei ce l-au urat si desconsiderat. El este si cel mai rau si periculos, pentru ca din mana Lui Dumnezeu nimeni nu mai te poate scapa, din mana Satanei de scoate Dumnezeu, dar invers nu se poate. De aceea si Domnul Iisus ne indeamna sa ne temem mai mult de Dumnezeu decat de oameni sau Satan.

*Unii glorifica pe Satana spunand ca el astazi castiga milioane de suflete prin mijloacele lui. Satan nu castiga suflete! El doar le impiedica sa vina la lumina, sau sa se trezeasca din starea de intuneric si pacat. Iisus castiga suflete si ucenicii lui. Oamenii se nasc in pacat si despartiti de Dumnezeu, deci sunt in „mana” lui satan, iar el nu face altceva decat sa incerce sa le impiedice sa se pocaiasca, sa vina la Dumnezeu ca sa fie mantuiti.

Oamenii nu il vad pe Dumnezeu in adevarata lui valoare, de aceea in lume azi este atata razvratire. Ei au tot felul de imagini despre Dumnezeu care sunt false, departe de cine este cu adevarat in Biblie.

Abea in contextul acesta Hristos isi capata adevarata Lui valoare, altfel multi se gandesc: Ce nevoie avem noi de Salvator?

De ce este atata nedreptate in lume?

~ florin ~ Lasă un comentariu

Se spune ca odata Moise era obosit si a baut apa dintr-o fantana apoi s-a asezat la umbra undeva in apropiere. La aceeasi fantana a venit un om si in timp ce bea apa, i-a cazut punga cu bani jos. El nu a observat si a plecat. Un al doilea om vine gaseste punga cu bani, o ia si pleaca. Vine un al treilea om, bea apa din fantana si apoi se aseaza langa ea sa se odihneasca. Acum, primul om isi da seama ca a pierdut punga cu bani. „Trebuie sa imi fi cazut cand am baut apa la fantana!” si-a zis. Si s-a dus la fantana, a gasit pe cel de-al treilea dormind, i-a cerut punga, acesta nu o avea, s-au luat la bataie si in final cel dintai il omoara pe cel de-al treilea.Moise a vazut toata scena, si a spus lui Dumnezseu: „Vezi Doamne, de aceea nu cred oamenii in Tine! Este atata nedreptate pe pamant. De ce a trepuit sa moara cel de-al treilea nevinovat, al doilea a ramas cu banii, si primul i-a pierdut?”

Dumnezeu i-a raspuns lui Moise: „Moise de data asta am sa iti explic, nu o pot face de fiecare data.

Cel dintai, furase banii de la talal celui de-al doilea.

Cel de-al doilea isi luase ceea ce era de drept al lui.

Cel de-al treilea facuse o crima pe care o ascunse-se in nisip, nimeni nu avea sa il mai descopere, asa ca el si-a luat dreapta pedeapsa.”

In toate exista un sens, pe care doar Dumnezeu care le coordoneaza pe toate il stie, noi trebuie sa credem asta, si pentru cazuri particulare putem indrazni sa Il intrebam. Ar putea sa ne descopere.

Postmodernismul fata in fata cu Dumnezeu

~ florin ~ Lasă un comentariu

Una din trasaturile postmodernismului este ca el se uita la forma si nu la continut. Ceea ce spui nu are asa de mare importanta cat felul cum o spui. Si eu cred ca forma are importanta ei, dar continutul este mult mai important.Dumnezeu spune: „Veniti la mine toti cei truditi si impovarati si eu va voi da odihna” si au venit multi la el insa Iisus ii intreba: Ce vrei sa iti fac? Sa imi capat vederea. Si il ajuta. Altcineva a venit si i-a spalat picioarele cu lacrimile ei, a inteles Domnul ce vroia: „Pacatele iti sunt iertate!” i-a spus Domnul. Domnul nu a spus nimanui: Nu ai spus cum trebuia. Asa te-a invatat rabinul? sau Cum vi si ma deranjezi in casa la omnul acesta, nu vezi ca discutam ceva important? Forma, felul, pentru Domnul nu conta, continutul, ce vroiau oamenii aceia era mai important.

Citesc bloguri si vad cum marea majoritate povestesc, pun tot accentul pe felul cum spun, cu fantezie, cu farmec, nu pe ceea ce spune. Si nu pot sa spun ca nu ma fascineaza, dar cand vad ca continutul este relativ sau schimbator, atunci pot sa spun ca noi am abandonat ratiunea.

Adevarul elibereaza, adevarul lumineaza, da viata, tot asa cum lipsa lui te leaga, te adoarme, dar nu un somn al odihnei ci al mortii.

Existsa o pace de la Dumnezeu si exista o pace de la Satana.

Oare cati mai stau in taina sa discearna?