Dispretul fata de oameni

“Cine il dispretuieste pe aproapele sau pacatuieste, dar ferice de cine are mila de cei nenorociti.” Pv. 14, 21

Dispretul este o atitudine, mai inainte de a avea un motiv. Oamenii acuza de obicei anumite motive, drept pentru care dispretuiesc anumiti oameni. Este adevarat ca pacatul scade imaginea unui om, insa adesea motivul principal este o atitudine de dispret fata de cineva, fata de oamni si pentru ca au aceasta atitudine cauta motive pentru asi hrani acest dispret. Dumnezseu spune ca cine dispretuieste.. pacatuieste. Nu este corect sa dispretuiesti, daca cineva chiar a pacatuit cu, sau fara voie, el trebuie avertizat, ajutat daca el ne permite. Dispretul nu este intemeiat niciodata.

A cinsti pe Dumnezeu si a-L dispretui


“Cine umbla in neprihanire se teme de Domnul, dar cine apuca pe cai stricate Il dispretuieste” Pv. 14,2

Sunt unii oameni care desi umbla pe cai stricate, ei spun ca cred in Dumnezeu si sunt si ei crestini. Scriptura spune aici scurt: “Il dispretuieste pe Dumnezeu”. In ochii lui Dumnezesu faptele vorbesc mai mult decat cuvintele. Una este cel care aluneca si cade de odata intr-o greseala si alta este cand oamenii apuca, adica se indeletnicesc cu un fel de viata, aceia il dispretuiesc pe Dumnezseu. In lume oamenii spun, dar daca simti anumite afinitati fata de Dumnezseu inseamna ca il repecti, de fapt. Domnul Iisus spune in evanghelia dupa Ioan la un moment dat: “Daca ma iubiti veti pazi poruncile mele”. El nu conditioneaza aici, insa spune dupa ce recunosti un om care il iubeste pe Dumnezeu.