Etichetă: constiinta

Despre metodele UBR

~ florin ~ 3 comentarii

Nu trebuie sa luptam cu mintile  oamenilor (metodele), ci cu constiintele lor (valori, principii).

Una din greselile credinciosilor de-a lungul timpului a fost aceea de a lupta cu metodele oamenilor, ceea ce reflecta mintea lor si nu cu sistemul lor de credinte, care reflecta constiinta lor. Pavel ne indeamna sa pastram credinta si un cuget curat. Daca te numesti crestin, iti mai trebuie un lucru: o constiinta curata. Regulile vin si pleaca, se schimba si trebuie sa se schimbe cu intelepciune, altfel de geaba o facem. Nu trebuie sa luptam cu asta prea mult, ci mai de graba cu constiintele oamenilor. Daca oamenii au un cuget bun asta se reflecta in metododologia lor si invers.

Este in zadar sa te lupti cu metodologia dupa ce un om, sau un grup de oameni au venit la conducerea unei institutii (Uniunea Baptista), ajungi sa vorbesti, daca a facut una, de ce nu a facut pe cealalta, daca a facut alta, de ce nu a facut invers, etc. Nu daí de capat. Este un sistem lumesc, nu functioneaza, sa bazeaza pe intaratare de spirite, anarhie.

Ideea este alta, au o constiinta curata cei ce ne conduc? Daca o au, slava Domnulu! Daca nu o au sa incercam sa o trezim. Sa lucram in directia asta, nu a intelectului. Intelectul este caracterizat de metodologie, constiinta este caracterizata de valori, principii.

Ar trebui sa ne gandim mai mult la asta. Metodele nu au rost sa fie luate in seama prea tare de noi, de aceea au fost alesi un nr de oameni, ca sa se ocupe de ele, oricum sunt in mainile lor, este in van sa parlamentam pe marginea lor, pe ei i-am desemnat cu asta. Intrebarea ar fi: avem incredre in ei sau nu?

Daca am avea ceva de facut este sa stimulam cugetul lor, constiinta lor, asa faceau proorocii in vechime cu conducatorii vremii, asta era sarcina lor de la Domnul.

* Rugaciunea si postul ne ajuta mult in directia asta

O perspectiva crestina asupra postmodernismului – Ioan 14,6

~ florin ~ 2 comentarii

Postmodernismul cere libertate de constiinta dar intr’un fel in care submineaza adevarul absolut.

Adevarul lui Dmnezeu spune: „Esti liber sa faci ce vrei dar vei suporta consecinte”

Varianta postmoderna spune: „Esti liber sa faci ce vrei si spui ca este bine, si nu suporti consecinte”.

Efectul ascuns este decesul adevarului, care implica si decesul moralitatii.

Pierderea convingerilor este obiectivul potmodernismului. Eu voi hotara ce este bine si ce este rau. Eu voi fi propriul meu dumnezeu. Omul incepe sa se uita in el insusi ca sa primeasca calauzire morala. Atunci pacatul devine ceva cultural.

Daca nu exista un standard absolut, nimeni nu poate vedea ce e bine si ce e rau. Este un intuneric absolut. Daca nu exista absolut, nu poate sa se faca judecati (pe baza a ce?). Ramanem doar cu opinii contradictorii.

Intr’o lume fara absoluturi, nu poate fi limita a directiei in care o iau legile, totul depinde de cine conduce (cei)

Factorul de decizie nu va fi in dreptate, ci in decibeli, intimidare, pozitii cheie, aranjamente, etc. Dreptatea cinstea si adevarul vor trece in nefiinta.

Logica si gandirea lineara nu mai sunt favorite ci chiar opresive, penru ca indreptateste pe unii si nedreptateste pe altii. In postmodernism toate ideile despre viata sufletului dupa moarte sunt la fel de adevarate, dupa cum sunt toate orientarile sexuale, toate religiile, etc. (In realitate nimeni nu e respectat cu adevarat, la nevoie orice se poate schimba).

In toate acestea esenta Crestinismului este atacata: Iisus a spus: „Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin mine” (Ioan 14,6) Religia crestina nu se va mai incadra pentru ca Iisus face o declaratie absolutista aici „decat prin Mine”

Concluzie:

Oare cati sunt constienti de aceste realitati?

Cine ia atitudine? Biserica? Intelectualii? (Pe timpul comunismului intelectuali luau pozitie asupra abuzurilor sistemului, acum sau cufundat in placeri, bineinteles nu toti)

Nu vreau sa inspir nesiguranta, adevarul lui Dumnezeu nu poate fi schimbat si nici Dumnezeu infrant sau cei ce sunt ocrotiti de El, as vrea sa inspir prudenta si gandire dreapta.

Adversarul ratiunii/constiintei – Isaia 33:15-14

~ florin ~ 6 comentarii

Avem un adversar puternic pentru ratiunea noastra, mult mai puternic decat ea. Se spune ca oamenii sunt 75% condusi de starea de dispozitie „feeling”, si 25% de ratiune.

Daca cineva isi expune ochii unor imagini sensuale, sa presupunem, suficient timp ca hormonii sa inceapa „lucrarea”, ratiunea si vointa lui se reduce la 25% din control. Omul incepe sa isi construiasca argumente pentru ceea ce vrea sa faca. Nu judec pe nimeni acum, doar incerc sa descriu o stare de fapt. Se pare ca ratiunea lucreaza, dar de fapt in realitate ea este sub influenta „hormonala”, si tot ce are el este pus in slujba a ceea ce simte, este inchinat simtamintelor, starii de dispozitie. De aceea oamenii din jurul nostru: sefi, profesori, parinti, frati, preoti, pastori, cand sunt intr’o stare de dispozitie rea, sunt realmente foarte irationali, fara logica, inconsecventi, etc. Se intampla tuturor..

Cred ca in lupta aceasta de fiecare data ratiunea pierde. Se spune ca nervul optic este de 15 ori mai mare decat toti ceilalti nervi la un loc. Adica, legatura dintre ochi si creier este de 15 ori mai mare decat toate celelalte legaturi la un loc. Pe locul 2 fiind nervii auditivi. Asa se explica poate de ce noi suntem asa de afectati de ceea ce vedem in fiecare zi si auzim. Ca sa putem face ceva in viata noastra trebuie sa facem mai intai ceva si cu mediul nostru (vizual-auditiv+).

Discutam pe un blog cu niste baieti si fete gay, este foarte greu sa rationezi cu ei, mai ales cand sunt sub influenta unor imagini, simtaminte, influenta creata hormonal (cu tot respectul spun asta).

  Proorocul Isaia punea o intrebare: Cine va locui in locurile inalte (referindu-se la Cer) si apoi raspunde: „Cel ce umblã în neprihãnire, si vorbeste fãrã viclesug, … cel ce îsi astupã urechea sã n-audã cuvinte setoase de sânge, si îsi leagã ochii ca sã nu vadã rãul, acela va locui în locurile înalte;” (Isaia 33:15-14)

De ce se simt oamenii adesea goi si neimpliniti?

~ florin ~ Lasă un comentariu

Se pare ca omul este alcatuit din trei parti, trup, suflet si duh (Evrei 4,12). Deci el este 66% spirit si 33% trup. Daca omul se ocupa bine doar de trup si ii da tot ce trebuie, dar de suflet nu se ingrijeste, el nu este satisfacut pentru ca noi suntem mult mai mult decat trup. De fapt in esenta noi suntem spirituali, Dumnezeu adesea cand vorbea despre oameni ii numea „suflete” (deci niste fiinte spirituale). Lucrul acesta este adevarat si pentru ca trupul il avem doar pentru 60-80 de ani dar duhul/sufletul sunt vesnice.Noi suntem goi pentru ca ne ocupam de o parte mai putin importanta din fiinta noastra, trupul; sufletul si duhul nostru sunt mult mai importante.   „Ce ar folosi unui om sã câstige toatã lumea, dacã si-ar pierde sufletul?” (Matei 16:26)  spunea Domnul Iisus.

Sa ne ingrijim de sufletul nostru si atunci vom fi impacati cu Dmnezeu si impliniti in interior, cu constiinta impacata.