Astazi sunt multi oameni care se numesc crestini, mai ales in Romania, dar si in alte tari. Apostolul Ioan da doua criterii prin care spune el, ne putem linisti inimile inaintea lui Dumnezeu ca suntem copii lui Dumnezeu, ca putem cere orice si vom primi, pentru ca facem voia Lui.

Care sunt lucrurile care daca le facem implinim voia Lui?
1Ioan 3, 23 spune: „Si porunca Lui este:
1. Sa credem in Numele Fiului Sau Iisus Hristos si
2. Sa ne iubim unii pe altii, cum ne-a poruncit El.

Acum spun unii: „Astea sunt conditiile lui Hristos? Sunt usoare, si eu le implinesc!” Insa daca ne uitam cu bagare de seama la ele, ambele implica niste actiuni.

Prima, Hristos a spus: „Cine va crede si se va boteza va fi mantuit!” Matei 28. Multi spun ca ei cred, dar Iisus spune cine crede si se boteaza! Botezul este marturia publica a credintei in Hristos. Ca un agnajament al casatoriei intre Hristos si credincios. Oamenii spun: „Am fost bostezat cand am fost mic!” Iisus s-a botezat adult, apostolii la fel, si cand famenul etiopian intreaba de Filip: „Uite apa ce ma impiedica sa fiu botezat?” Filip ii raspunde: „Daca crezi din inima ta (ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu) se poate.” (Fapte 8,36-37). Un copil nu poate rationa.. Stiu ca bisericile traditionale practica de sute, mii de ani botezul mic, dar asta nu il face sa fie biblic si corect. Ortodoxi il pun pe nas sa se lepede de satana in locul pruncului si sa se angajeze ca la varsta maturitatii il va duce pe calea cea dreapta a credintei. Dar de unde esti sigur ca copilul va vrea aceasta cale? Este optionala, nu este obligatoriu sa urmeze credinta parintilor. Nu?

A doua porunca sa iubesti pe frati. Eu cred ca si intre evanghelici putini implinesc aceasta porunca. Asta implica partasia cu ceilalti credinciosi, frecventarea bisericii locale, acceptarea si implicarea in anturajul bisericii locale. Nu ca in cartea Judecatori „fiecare facea ce ii placea” si apoi noi ne numim poporul lui Dumnezeu. Biserica primara era tot timpul impreuna, ei staruiam in studiul Noului Testament, legatura frateasca, cina Domnului si rugaciuni. Astazi multi din cei ce isi spun copii lui Dumnezeu, nu isi respecta adunarile locale prin absenta la intrunirile ei, motivand in multe feluri. Problema de esenta cred eu este ca nu considera suficient de important ca sa isi puna in program si acele intalniri. Mai degraba au un mod aristocratic de traire, „mai rarut ca e mai dragut” insa dragostea de care vorbea Iisus este pusa de o parte in conditiile acestea. Oamenii nu prea au ce invata de la noi, decat niste teorii frumoase, in schimb pe drept ne pot acuza de fatarnicie si comoditate, atat de raspandita in lumea larga..

Nu vreau sa critic pe cineva, insa vreau sa subliniez ca semnele crestinismului autentic raman inca inalte pentru om, chiar cel evanghelic. Si se pare ca sunt cel mai inalte si grele discipline, mai presus de: diplome, bani, case, masini, pozitii spirituale, membralitatea in biserica, lucruri pe care intr-un fel sau altul toti ni le procuram.

Nu trebuie sa credem ca a fi crestin inseamna sa nu mint, sa nu fur, sa nu sparg casa nimanui si gata, sunt crestin prin asta. Asta si musulmanii o fac, si budistii, si un ateu civilizat, etc. Unii, e drept, poate nu au ajuns la convingerea ca acestea sunt standardele lui Hristos, si ei credeau ca altceva cerea Hristos, insa altii intuiesc ca asta cere Hristos, dar.. circumstantele si costurile acestor cerinte ii indeamna sa stea de-o parte, intr-un fel.