(Fil 3:16) „Dar în lucrurile în care am ajuns de aceeași părere, să umblăm la fel.” 

Asta înseamnă în cele mari unitate, în cele mici ingaduinta, iar în toate dragoste.

Una din cele mai mari piedici în calea sfințirii, a ascultării de Dumnezeu este lipsa seriozității. 

(Ecl 5:4) „Dacă ai făcut o juruință lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlinești, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlinește juruința pe care ai făcut-o.” 

După cum cel mai important factor al creșterii spirituale este seriozitatea. 

(Matei 7:24) „De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care și-a zidit casa pe stâncă.” 

Ce este de făcut? Trebuie sa înțelegi de unde vine neseriozitatea! În lume, neseriozitatea, a nu pune la inima, a nu lua în serios, este un factor de protecție fata de o lume rea și nelegiuită. Realmente noi asa ne protejam, o lăsăm în plata Domnului, și nu ne batem capul cu ea. Fapt este ca aceasta este definiția neseriozității, pentru că asta înseamnă superficialitate, neatenție, ușurătate. Nu e greșit să faci asta cu cei răi. 

(Ps 15:4) ”El (cel neprihănit) privește cu dispreț pe cel vrednic de disprețuit, dar cinstește pe cei ce se tem de Domnul. El nu-și ia vorba înapoi dacă face un jurământ în paguba lui.”

Acum problema este că noi ne obișnuit cu asta, și facem așa cu oricine și oriunde. În relația noastră cu Dumnezeu, nimic nu este mai dăunător decât neseriozitatea. Dacă ne uităm la împăratul Saul, așa a atras judecata și mânia lui Dumnezeu peste el și casa lui. Eli, Hofni și Fineas au adus judecata lui Dumnezeu peste neamul lor din același motiv. 

Va fi nevoie să învățăm din nou să fim serioși, să fim consecvenți, credincioși și perseverenți, să nu lăsăm nimic nefăcut din ceea ce trebuie făcut. 

Domnul să ne ajute la acestea! 

(Apoc 2:4) „Dar ce am împotriva ta este că ți-ai părăsit dragostea dintâi.”

Exista pe undeva tendința sa crezi ca se întâmplă lucrul acesta și e normal după mai mulți ani. Dar vreau sa știi ca nu este un lucru bun și nici normal din punctul Domnului de vedere. El vrea sa ai o relație plina de dragoste, din inima cu El!

Am auzit de-a lungul timpului tot felul de metode de a te umple cu Duhul Sfânt, prin rugăciune, prin pocăință, prin credință și sunt adevărate și au rolul lor în umplerea cu Duhul Sfânt. Dar cred că umplerea cu Duhul Sfânt este dat în mod concret acelora care fac un lucru în mod deosebit și anume – ascultă de Dumnezeu!

(Faptele apostolilor 5:32) ”Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca și Duhul Sfânt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.”

Dragii mei, ”asultarea face mai mult decât jertfele” (1 Sam. 15, 22). Credința, pocăința, rugăciunea și orice am mai adăuga noi aici, fără o ascultare concretă de Dumnezeu, nu au multă valoare. Iată de ce avem creștini fără putere printre noi! Pentru că au din toate de mai sus, mai puțin ascultarea. Trebui să spun că Dumnezeu la asta se uită în mod deosebit.

(Lc 6:46) ”De ce-Mi ziceți: ‘Doamne, Doamne!’ și nu faceți ce spun Eu?”

Așadar frații mei, să reținem punctul esențial al umplerii cu Duhul Sfânt – Duhul Sfânt, Dumnezeu îl dă celor ce ascultă de El (Fapte 5, 32).

Dacă v-aș întreba cât de frică vă este de un țânțar în comparație cu un leu sau cu un alt prădător feroce, probabil ați râde copios ca de o glumă.
Însă trebuie să știți că pe glob, mor anual un milion de oameni din cauza țânțarilor.
Deoarece aceștia sunt purtători de tot felul de boli și infecții mortale, înțepătura țânțarului devine extrem de periculoasă.
Aceasta este cauza numărul unu în lume a deceselor cauzate de animale și insecte.

Cam aceeași atitudine se adoptă și pe tărâmul moral și spiritual.
Oare câți oameni nu se tem de păcatele mari dar sunt complet neglijenți în fața așa-ziselor păcate mici.
Cât de ușor se strecoară în viața noastră păcate ca minciuna, bârfa, invidia, impolitețea, nervozitatea, dezordinea, lenea și altele asemănătoare și aparent atât de neînsemnate încât de multe ori nici nu le băgăm de seamă.
Tocmai de aceea,
aceste păcate sunt nebănuit de periculoase.
Pentru că în timp ce stăm liniștiți, crezând că suntem la adăpost de comiterea unor păcate grave, aceste „vulpi mici” produc stricăciuni considerabile.
Nu degeaba atrăgea atenția înțeleptul Solomon că :„vulpile cele mici strică viile…”
(Cântarea Cântărilor 2:15).

Datoria unui copil al lui Dumnezeu este să vegheze asupra vieții lui atât împotriva „leilor”, cât și împotriva „țânțarilor”.
Noi suntem chemați să ne păstrăm curați și față de păcatele mari și față de cele care nouă ni se par mai neînsemnate.
Doar deplin conștienți de urmările grave produse de păcat în viața cuiva și cunoscând dorința lui Dumnezeu de sfințire continuă a vieților noastre, ne putem ține mintea trează și în alertă împotriva oricărui lucru care ar atenta la puritatea naturii noastre înnoite prin sângele Domnului Isus Cristos. ( Impulsuri spirituale)

Creșterea spirituală ține de ascultarea și credincioșia față de Domnul în ceea ce ne învață El (In. 15, 14).

Cum se poate vedea când cineva crește spiritual, sau cum pot să cresc eu însumi spiritual? Domnul dă un răspuns în acest text despre cum știm dacă cineva crește spiritual!

(Lc. 16:10) ”Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mari și cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept și în cele mari.”

Creșterea spirituală este holistică (peste tot), ea este peste tot instant, atât în cele mici, cât și în cele mari. Separarea celor două părți, vine de la cel rău. Cine este credincios în cele mici, dar nu în cele mari este fățarnic, precum fariseii cu mărarul și chimenul, dar lăsau dreptatea, mila și credincioșia (Mat. 23, 23). Strecurau țânțarul, dar înghițeau cămila. Cine este credincios în cele mari, dar nu în cele mici, este fără pricepere, zidește pe nisip, începe fără să vadă dacă poate termina. Este mândru, vrea lucruri mari, repede, dar fără să se îngrijească de detalii, sau le pune pe spatele altora. Este cel ce se grăbește să se îmbogățească, dar nu știe că nu poate rămânea nepedepsit pentru asta (Pv. 28, 20).

Deci, dragii mei, cine vrea să vadă dacă el a crescut spiritual, sau altul, să se uite la cele două direcții, cele mici și cele mari. Dacă ești crestuc în privat, ca și în public, în lucruri familiale, ca și de lucrare, dacă ești crescut în fapte, ca și în cuvinte, acasă, ca și pe stradă, atunci ești bine!

Orice împărțire, sau selecție a acestor părți, domenii, definește: ipocrizia, lăcomia, egoismul etc.

Domnul să ne ajute pe toți să creștem spiritual cu adevărat!

În ultimul timp am văzut o înmulțire semnificativă a indienilor în București, în special pe biciclete și pe scutere cu Glovo, Food Panda etc. Încă de la început am fost impresionat de modul cum circulă în trafic. Au un mers armonios, pot să văd că au învățat acest lucru de la păsări și animale ce au ei prin India. Eu mai văzusem intersecții în India cu sute de mașini care se intersectau fără reguli, și nu se atingeau unii de alții.

Am văzut odată un indian pe scuter cu cască, cum făcea un semn în trafic unui tânăr cu trotineta și îi făcea semn de negatie cu mâna, apoi indica spre casca lui proprie. De aici se înțelegea elocvent că nu e bine să circule cu trotinetă fără cască. Mi-a plăcut foarte mult.

Odată fiind în trafic cu mașina, m-am băgat în fața unui indian cu scuterul, voiam să îmi cer scuze, aveam viteză mică. El ma evitat cum evită pasărea în sbor un ebstacol, cum ocolește peștele în apă un alt pește, armonios ca apa. Nici nu s-a enervat, nici nu s-a întors, parcă nici nu a observat. Am fost impresionat… Eu efect terapeutic, de sare și lumină pentru traficul din București.

Și în plan spiritual avem de învățat, să ne conducem viața după Cuvântul lui Hristos, armonios, evitând obstacolele, fără să întoarcem rău pentru rău, să ne desăvârșim arta răbdării, îngăduinței și a echilibrului în viață.

Vă las o imagine din ceea ce am vorbit până acum!

Citeam pe blocul lui Ciprian Bârsan zicala aceasta cu mesaj: ”Doamne de ce mă treci prin ape învolburate? Iar Dumnezeu răspunde: Pentru că dușmanii tăi nu știu să înoate”.

Întradevăr încercarea scoate la lumină ce fel de material este fiecare. Domnul spune în pilda semănătorului că mai multe soluri de teren au rodit până la o vreme, dar încercarea a scos la lumină ce fel de sol era fiecare.

La sfârșitul predicii de pe munte Domnul vorbeșet de două case, cred că ambele erau confortabile, ambele erau mobilate probabil, dar Domnul nu spune nimic despre asta, ci doar de felul cum se comportă aceste case în furtună. Iar diferența dintre ele era dată de materialul pe care erau ele zidite, pe stâncă (Hristos) sau pe nisip (lume).

Dumnezeu ne trece prin ape învolburate ca să facă lumina.

Doamne ajută!

Diferența între bârfă și vorbirea cu judecata este adevărul.

John Wesley spunea: ”Vreau să fiu omul unei singure cărți” – Eu am auzit ironie în direcția aceasta, și pot să spun că m-a afectat destul de mulți ani, și nu a făcut-o în sens bun.

Jonathan Edwards spunea: ”Vreau să studiez Biblia așa de profund și așa de serios încât să percep clar propria-mi creștere spirituală” – Astăzi auzim că nu prin puterea noastră, nu prin eforturile noastre putem să obținem progrese reale, și recunosc acest lucru, însă nu știu când vom avea parte de mila lui Dumnezeu, dacă nu ne străduim să fim plăcuți Lui.

Predicatorii cu adevărat eficienți au crescut mereu în ce privește Cuvântul lui Dumnezeu.

Jonathan Edwards nu era carismatic precum George Whitefield din vremea lui, dar cerceta cu aceeași profunzime prin argumentele sale, prin profunzimea gândirii și seriozitatea meticuloasă pe care o avea în ce privește raiul și iadul, păcatul și sfințenia.

Oare se mai poate face ceva pentru cei din timpul nostru? Eu cred că se poate cu siguranță, dar va trebui să ne punem inima și sufletul să căutăm pe Dumnezeu și pe cei pierduți, cu aceeași seriozitate meticuloasă, prin același Cuvânt sfânt.

Vasile Brinzei –  „Sa nu te certi cu fratii. Sa nu ranesti pe aceia pentru care a murit Hristos”

Petru Popovici – „Nu cautati sa va fie intotdeauna usor. Dumnezeu merita sa-L slujim si cu transpiratie si chiar cu … lacrimi.”

Richard Wurmbrand – „Este usor sa-i critici pe oameni, este mult mai dumnezeieste insa sa-i binecuvintezi. Doamne fa-ne niste mostenitori ai binecuvantarii!”

Petru Popovici – „Nu uita ca oamenii merg pina la capatul lumii pentru cineva care ii iubeste. Fii tu un astfel de om”!

„Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi și noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale și atunci vei lucra cu înțelepciune.”
(Iosua 1:8)

O floare nu creste mai repede dacă o tragi de frunze, ci dacă o uzi zilnic sănătos.

Tot asa nici noi nu vom creste dacă tot vom cere acest lucru, sau ne vom tot strădui sa ne ridicam, ci vom creste bine dacă zilnic ne vom hrăni cu invatatura sănătoasa al lui Hristos și dacă mancarea noastră va fi sa facem voia lui Dumnezeu. (Ioan 4,34).

”Boldul morții este păcatul; și puterea păcatului este Legea. Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos!” 1 Corinteni 15, 56-57)

Diavolul se folosește de aseste instrumente pentru a pierde sufletele oamenilor. Așa a făcut și cu Eva la început. El știe că legea lui Dumnezeu este sfântă și neschimbătoare. În Eden Dumnezeu a spus ”Să nu mâncați din pomul cunoștinței binelui și răului, căci în ziua în care veți mânca, veți muri negreșit” (Gen. 2, 17). Tot ce trebuie să facă cel rău, este să stragă omul în păcat, și apoi să îl țină acolo să nu se pocăiască. Un păcat cât de mic, unul, nu mai mult. Vedem că omul a avut un singur păcat, și a fost suficient ca el să fie scos din Eden și să fie făcut muritor.

Însă mulumiri fie aduse lui Dumnezeu care ne dă biruința prin Isus Hristos. El a venit să a trăit legea pe care noi cei de astăzi nu o mai putem împlini. Adam a putut la început, pănă a păcătuit, apoi nici el nu a mai putut să o țină. Isus a ținut-o în locul nostru, cei păcătoși. Apoi a murit în locul nostru plătind plata păcatelor noastre. Astfel ca cei ce cred în El să aibă viața veșnică, să vină la judecată și să treacă din moarte la viață. Pentru că El a fost judecat în locul nostru.

Lucrul acesta era valabil pentru Adam, pentru că ia spus că sămânța femeii va zdrobi capul șarpelui, asta nu contează că urma să se întâmplă peste 4000 de ani, era valabil dacă el se pocăia pentru păcatele lui, să fie iertat. La fel și pentru noi astăzi, nu contează că a murit acum 2000 de ani. Dacă ne pocăim, ne este socotit în contul Lui, că a murit și pentru păcatel noastre și astfel suntem mântuiți.

Oameni buni, luați seama, Diavolul știe că legea lui Dumnezeu nu se schimbă și toată treaba lui este să te facă să păcătuiești, pentru că plata păcatului este mortea. Aici a reușit deja. Toți oamenii păcătuiesc acum… A doua lui treabă este să te țină așa în păcat fără să te pocăiești, să nu te întorci la Isus ca să fii mântuit. Dacă reușește asta, tu vei vii trimis morții veșnice – iadul. Dacă te întorc la Dumnezeu, crezând in inima ta în Isus, vei fi mântuit, vei fi născut din nou. Astfel vei avea viață veșnică și cel rău nu a putut să te țină.

Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu care ne dă biruința prin Isus Hristos Domnul nostru!

Intră în această biruință!

(2Tim 2:25) ”să îndrepte cu blândețe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăința ca să ajungă la cunoștința adevărului;”

Unii spun: ”Mă voi pocăi la pensie, atunci voi avea timp destul pentru asta.” Știm cu toții că nu suntem siguri dacă apucăm sau nu pensia, dar de asemenea mai este un impediment: pocăința este un har, la fel ca și credința.

Iov spunea atunci când s-a pocăit: (Iov42:5) „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut.”

Harul constă în faptul că a avut reveleația de a Îl vedea pe Dumnezeu. Și pe Dumnezeu nu Îl vedea dacă El nu îi vorbea, dacă nu i se adresa. Dacă vrei să te pocăiești, va trebui ca mai înainte Dumnezeu să îți vorbească, să ți se descopere, ca apoi tu să te poți pocăi, pentru că faci diferența din întunericul din viața ta, și de lumina pe care ai văzut-o când ți-a vorbit Dumnezeu. Altfel, pocăința autentică, mântuitoare nu este cu puțință.

Există și o pocăința, un regret uman care nu mântuiește, cum a avut Ahab, unul din împărații lui Israel (2 Împărați 21,29) și mai relevant, pocăința lui Iuda după ce l-a văndut pe Domnul (Matei 27,3). Aceștia spune scriptura că s-au smerit, s-au căit, totuși nu au fost mântuiți, iertați, reabilitați, de ce? Pentru că aceasta este doar o constatare a pagubei păcatului, dar nu și o hotărâre de a urma pe Dumnezeu. Este doar un ”Vai!” pentru nenorocire, dar nu și cu ”Hai!” pentru Dumnezeu.

Domnul să ne ajute să ne pocăim atunci când avem harul!

”Dacă un ou este spart din exterior, viața incetează. Dacă un ou este spart din interior, viața începe. Lucrurile mărețe încep din interior.” Jim Kwik

Există mai multe tipuri de inteligență dezvoltate și studiate astăzi în lume spunea dr. Fami.

Cea mai veche și mai cunoscută este IQ (inteligența cognitivă). Aceasta a fost dintotdeauna apreciată în școli și notată, este bine să ai memorie, să cunoști, să deslușești matematica, să înțelegi istoria pentru ca să nu o repeți etc.

Dar mai există două feluri de inteligență: IE (inteligența emoțională). Reprezintă cât de bun știi să fii, cît de răbdător poți fi, cât de bine interpretezi emoțiile altora și știi să le direcționezi bine, să răzpunzi potrivit lor, într-un cuvânt caracterul tău. Daniel Goleman este un scriitor de top pe acest subiect. IS (inteligența socială). Aceasta reprezintă cât de mult știi să păstrezi o prietenie, cât de bine știi să îți dezvolți o rețea sănătoasă de relații, fără să le scurt circuitezi, fără să creezi invidii, gelozii, prin a le nedreptății cumva, să le destrami, într-un cuvânt este carisma ta.

În viața se întâmplă că un om cu IQ ridicat, dar care nu are așa dezvoltat EQ și SQ, să lucreze pentru un om cu IQ mediu, dar cu EQ și SQ ridicat. De ce? Pentru că în viața este important IQ, dar mai important decât acestea sunt EQ și SQ. Iată lumea a găsit un fel de soluție la IQ – inteligența artificială. Nu o înlocuiește, dar o suplinește substanțial.

Mai există un al treilea mod de inteligență IA (iteligența adversității). Este capacitatea ta de a face față adversităților. Când vine un necaz, o problemă, cum știi să lupți cu ea, renunți la un lucru esențial, sau acel lucru nociv din viața ta? Sunt oameni care știu să identifice acel lucru nociv, îl elimină și problema se rezolvă, chiar dacă nu se vede în aparență. Și sunt oameni care renunță la lucrul esențial din viață, și păstrează cauza problemei, crede că are sens, și se adâncește tot mai mult în problemă. (am senzația că trebuie scrisă o carte de aici).

PS părerea mea este că IA face referire mai mult la inteligența spirituală, la deosebirea binelui de rău, iar Dumnezeu aici a intervenit dând omului Cuvântul Său, pentru a înțelege ce este esențial și veșnic, de ce este neesențial și trecător. Aș numi-o pe aceasta IC (inteligență cerească).