„Consider ca nici o latura a vietii crestine nu a fost atat de neglijat ca rugaciunea. Poate cititorul acestor randuri se va revolta. Cum? Dar eu ma rog, si inca de cateva ori pe zi, la sculare, la masa, la culcare! Dar oare putem numi viata de rugaciune cele doua-trei minute pe zi in care cineva se roaga in graba, in picioare sau in genunchi, cu frica sa nu intarzie la servici sau sa nu se raceasca mancarea? Nu, in nici un caz, nu! Asa ceva nu se poate considera viata de rugaciune.

Pentru Hristos, rugaciunea era o munca a sufletului asa cum profeti-se Isaia in capitolul 53,11 “Va vedea rodul muncii sufletului Lui si Se va inviora”

Da, Iisus muncea pe genunchi si cu fata la pamant, mijlocind inaintea Tatalui pentru fiecare ucenic, pentru fiecare suflet cu care avea de a face in ziua ce-i statea in fata.

„

În Maleahi scrie că Dumnezeu are o Carte de aducere aminte. Şi cred că ţi-ar prinde bine dacă săptămâna aceasta, în fiecare seară înainte să mergi la culcare, L-ai întreba pe Dumnezeu ce a scris în cartea Sa, în dreptul tău, pentru ziua de azi?

Te-ai sculat azi dimineaţă din pat şi i-ai mulţumit lui Dumnezeu că ai o inimă curată?

I-ai mulţumit lui Dumnezeu că a distrus acea febră drăcească pentru cocaină şi droguri sau orice alte lanţuri care te ţineau legat?

Eşti cu adevarăt bucuroasă că nu eşti o prostituată acum şi că vei fi parte din ceea ce înseamnă Mireasa Mirelui?

Eşti tu bucuros că a înlăturat din inima ta pofta rea, temperamentul stricat şi toate acele lucruri înfiorătoare şi oribile care te stapâneau odată?

Cel mai cutremurător gând pe care l-am avut vreodată este acesta: socoteala personală pe care va trebui să o dau în faţa lui Dumnezeu într-o zi.

Noi nu vom fi judecaţi doar pentru ce am făcut ci si pentru motivaţia cu care am făcut un lucru. Nu acţiunea, ci motivul. Care a fost motivaţia din spatele dărniciei tale? De ce ai făcut-o? Care este motivul care stă în spate?

“O, Doamne, întipăreşte eternitatea în privirea mea!”

Vedeţi voi, dacă Dumnezeu ar întipări veşnicia sau judecata în privirile noastre, sau dacă vreţi în inima noastră de carne, sunt foarte convins că am fi un trib de oameni foarte diferit, oamenii lui Dumnezeu în această lume de azi.

Trăim prea mult în timp, suntem prea legaţi de pământ. Vedem lucrurile aşa cum le văd şi ceilalţi oameni, gândim aşa cum gândesc şi ei. Investim timpul nostru la fel ca lumea. Ne investim banii. Ar trebui să fim o altfel de rasă de oameni.

Cred că biserica lui Isus Cristos are nevoie de o nouă revelaţie a maiestăţii lui Dumnezeu.

Noi toţi vom sta într-o zi,… vă puteţi imagina?… la scaunul de judecată al lui Cristos pentru a da socoteală de faptele pe care le-am săvârşit în trup!

Cine este Acesta în faţa cui vom sta? Acesta este Regele regilor şi este Judecătorul judecătorilor şi este Tribunalul tribunalilor şi nu se mai poate face nici un recurs! Verdictul este final!

Ascultaţi-mă! Când o să-L vedeţi pe Isus nu o să-I spuneţi: “Hei, prietene, mă bucur că ai murit pentru mine!” Cand o să-L vedeţi pe Isus o sa fiţi paralizaţi de frică, dacă nu o să aveţi un trup de slavă şi o minte transformată!

* sursa

Ce s-a întâmplat cu agonia din casa lui Dumnezeu? Ce s-a întâmpalt cu acel chin sufletesc ce trebuie să însoţească lucrările religioase? Acestea sunt cuvinte pe care nu le mai auzim în aceste zile ale răsfăţului. Nu le mai auzi. Continuă lectura „O chemare la agonie – David Wilkerson” →

Insiders movement = este o miscare de recunoastere a crestinilor in interiorul unor religii necrestine, care au avut intalnirea cu Hristos sub forma unor revelatii speciale si personale cu persoana lui Isus Hristos. Toate acestea fara sa stie acest lucru ei au trait o experienta autentica. Musulmani, budisti, hindusi. Multi marturisesc despre “omul in alb”. Cand ei il intalnesc pe Isus din Biblie il recunosc din visul lor, sau revelatia lor.

Crestinii din vest ii sprijina pe cei din estul lumii, ii sprijina ca si crestini din interior. Acesti crestini din vest ii cunosc pe cei din est, acestia din est raman in religie, se poarta ca si budisti, musulmani, insa toti stiu ca au avut experienta mantuitoare cu Hristos. Toate acestea pentru ai proteja pe „crestinii insider”  de marturaj si de a perpetua lucrarea aceasta in zonele mai critice spiritual.

Aici exista o discutie, daca ei sunt lasi, pentru ca nu accepta pe fata convertirea lor, riscand martirajul si faptul ca in cadrul religiilor si zonei lor pot face lucrare in felul acesta, in anonimat.

Ei fac misiune, sau se ascund? Ideea predominanta este ca ei fac misiune, de aceea pastreaza legatura cu crestinii din alte zone cresetine.

Nu incepe anul fara sa vezi filmul asta! 🙂

PS daca te-a facut sa zambesti, te-a facut si sa speri :)) Succes!!

Am citit pe net o descriere a poporul român din perioada comunistă: incapabil de a acţiona, fricos, depăşit de situaţie, nesigur, neputincios. Mi-a placut descrierea, o gasesc potrivita. Ma intreb daca am depasit acest spirit. Oare ce ar trebui facut pentru a depasi acest spirit? Si care sunt modalitatile gresite de a depasi aceasta situatie?

Un gimnast era invatat de antrenorul sau sa sara peste obstacol in viteza. Este balustrada aceea pe care o sari pe spate apoi cazi pe niste saltele. Ii ridica obstacolul, il sare. Apoi iar il ridica, iar il sare. Il ridica mai sus, cu greu reuseste. Cand vede ca il ridica din nou, gimnastul intreaba: Este prea sus cum sa reusesc sa il sar? La care intrenorul ii spune: Nu te uita ca este prea sus, aruncati inima peste obstacol, si daca ai reusit, trupul te va urma si el.

Asta este situatia in toate. Inima ta daca nu sare un obstacol, degeaba se zbate trupul tau. El are un singur stapan, inima ta.

Bun interviul si folositor! Sa asculti printre cuvinte si sa inveti de la un om al lui Dumnezeu. Mi-a atras atentia lucrurile pe care le-ar face daca ar mai trai odata si sfaturile pentru predicatori:

1. Ar studia mai mult, ar medita mai mult la Cuvantul lui Dumnezeu

2. S-ar ruga mai mult

3. Ar spune mai mult altora despre dragostea lui Dumnezeu.

Ce concluzii si lectii adevarate! Oare putem noi sa ne concentram doar pe atat?

Doamne ajuta!

* by Silvia B.

A invatat sa patineze bine inca din prima zi, dar Miki (baiatul meu cel mic – 5 ani) este un baiat care daca incerci sa ii explici cum sa patineze, l-ai pierdut. Dar daca taci, ii inspiri incredere, si in loc sa vorbesti, asa pe muteste il ridici, ii apleci umerii si ii induci miscarile, este cel mai bun elev. Si daca il lasi singur, reuseste exact ce nu puteai tu sa il inveti cu greu stand cu el. Stefan? (baiatul meu cel mare – 8 ani) Exact invers! 😀

Citeam intr’un articol mai vechi:

Iata ce spune un titan al Evangheliei despre Iad:

“În cele aproximativ 42 de luni de lucrare publică ale Domnului Iisus Hristos, Biblia surprinde doar 33 de momente în care Mântuitorul a vorbit despre iad. Fără îndoială că El a avertizat despre iad de mii de ori. Biblia face în total 167 referinţe la iad. Mă întreb care este frecvenţa cu care se face auzit de la amvoane astăzi un asemenea subiect. Mărturisesc că am eşuat în lucrarea mea în ceea ce priveşte prezentarea realităţii pericolului iadului prin comparaţie cu prezentarea dragostei lui Dumnezeu şi a beneficiilor relaţiei personale cu Hristos. Însă Iisus a petrecut mult mai mult timp avertizându-şi audienţa în ceea ce priveşte iminenţa Judecăţii şi a iadului decât vorbind despre bucuriile raiului… Nu am simţit niciodată nevoia de a mă focaliza în mesajul meu să le vorbesc oamenilor despre iad. Cu toate acestea, văzând declinul continuu al moralităţii şi vitalităţii spirituale în lumea zilelor noastre, precum şi creşterea indiferenţei faţă de viaţa de după moarte, îmi dau seama de nevoia prezentării mai ample a iadului…Astfel, am ajuns să îmi dau seama că, în ceea ce mă priveşte, tăcerea sau, mai grav, ignorarea ori desconsiderarea acestui subiect reprezintă neascultare în ceea ce mă priveşte. A păstra tăcerea în ceea ce priveşte destinaţia eternă a sufletelor este asemenea unui comandant de oşti care refuză să îşi avertizeze soldaţii cu privire la iminenţa atacului fatal din partea inamicului.”

[Bill Bright – “Raiul sau Iadul – Ultima ta destinaţie”, pag. 32, 48]

Am gasit un articol interesant pe blogul pastorului Petru Lascau despre hotarari. Aici apar personaje biblice care ar lua urmatoarele hotarari. Dumnezeu sa ne vorbeasca in situatia caruia suntem si  noi 🙂

Absalom – Anul viitor am să mă tund mai des.

Dima – Să nu mai fiu atât de lumesc anul acesta.
Pavel – Voi încerca să mă port mai bine cu colegii de slujbă.
Toma – Nu voi mai lipsi niciodată de la întrunirile fraţilor.
Petru – O să mănânc numai supă de cocoş anul acesta.
Ioan – Să nu uit să-mi iau lenjerie, că niciodată nu se ştie…
Timotei – Să o iubesc mai mult pe bunica şi mămica…
Iuda – Să am mare grijă ce cumpăr, dar mai ales ce vând…
David – Anul ăsta o să merg la toate războaiele şi n-am să mai stau pe acasă…
Bat-Şeba – Doresc să ne mutăm la o casă fără piscină.
Adam – N-am să mai ascult niciodată de nevastă.
Eva – Anul acesta n-o să mai fac nici măcar strudel cu mere.
Avraam – N-am să-mi mai cumpăr roabe egiptene niciodată.
Saara – N-o să mai râd când vorbeşte Domnul.
Nevasta lui Lot – Anul acesta am să scot sarea din alimentaţie.
Noe – Am să beau numai apă, că n-o fi potop.
Saul – N-am să mai dorm prin peşteri anul acesta.
Ionatan – Să mă feresc de dulciuri, mai ales de miere.
Solomon – Anul ăsta n-am să mă mai însor nici măcar o singură dată.
Samson – Am să discut numai cu fete de la noi din biserică.
Lot – Am s-o preţuiesc pe soţia mea ca sarea-n bucate.
Ieftae – Mă jur ca anul acesta să nu fac nici o juruinţă.
Iona – Anul acesta voi mânca mai mult peşte.
Daniel – O să merg mai des cu copiii la grădina zoologică să vedem leii.

Eutih – mai bine dorm acasă decât la biserică Continuă lectura „HOTĂRÂRI DE ANUL NOU” →

La patinoar in Cismigiu. Cel mai mult mi-au placut cei din ultima poza! 😀 Nu aveau patine, se dadeau si ei pe gheata !?! 🙂

* from Trandafir Popovici

„Nu te teme, caci Eu sunt cu tine, nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau, Eu te intaresc, tot eu iti vin in ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare” Isaia 41,10

„…. Dumnezeu, care nu poate sa minta” Tit 1,2

William B. Steinhardt, agent de bursă în New York spunea: „Sunt căsătorit de optsprezece ani şi în toţi aceşti ani i-am zâmbit rareori soţiei mele. De abia îi adresam câteva vorbe din momentul în care mă trezeam şi până plecam la serviciu. Eram cel mai morocănos om care trecuse vreodată pe Broadway. După ce am auzit filozofie dumneavoastră despre relaţiile interumane, m-am hotărât să încerc vreme de o săptămână. Deci a doua zi dimineaţă, în timp ce mă pieptănam, mi-am privit chipul ursuz în oglindă şi mi-am spus: „Bill, astăzi o să uiţi de mutra asta ursuză. Vei zâmbi. Şi trebuie să calci cu dreptul. Aşezându-mă la masă, i-am adresat soţiei mele un amabil şi zâmbitor „Bună dimineaţa, dragă.” A fost uluită. Şocată. I-am spus că se poate aştepta ca asta să devină un obicei, şi l-am menţinut de atunci tot timpul. Această atitudine schimbată a adus în căminul nostru, în două luni, mai multă bucurie decât am avut în tot anul trecut. În drum spre birou îl salut pe liftier şi îi zâmbesc. Folosesc aceeaşi strategie şi cu portarul. Îi surâd casierului de la metrou când îi cer restul. Când ajung la Bursă zâmbesc unor oameni care până atunci nu mă văzuse nicicând astfel. Curând am observat că toată lumea îmi răspundea la surâs. Sunt binevoitor cu cei ce vin la mine cu plângeri sau reclamaţii. Le zâmbesc şi îi ascult şi descopăr că lucrurile se pot rezolva mult mai uşor. Aceste zâmbete îmi aduc dolari, mulţi dolari în fiecare zi. Un agent de bursă cu care îmi împart biroul mi-a spus că mă umanizez cu adevărat când zâmbesc. Am eliminat şi critica din relaţiile mele cu ceilalţi. Acum ofer aprecieri şi laude în loc de incriminări. Nu mai vorbesc despre ceea ce vreau eu. Încerc să văd punctul de vedere al celuilalt. Şi toate astea mi-au revoluţionat cu adevărat existenţa. Sunt un om complet schimbat, un om mai fericit, mai bogat, mai înconjurat de prieteni şi fericire – la urma urmelor, singurele lucruri care contează.