(Apoc 3:10) Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului.
Poate ați observat că de sărbători totdeauna oamenii se bucură, dar se și supără. Unii intră într-o stare de entuziasm, alții în depresii. Dumnezeu lucrează cu mai multă putere, dar tot acesta este și timpul celui rău. Mergi prin credință! Nu te uita la ce izbește ochii, chiar dacă totul strălucește. Mai important este ce spune Dumnezeu, crede-L pe El! Ia totul cu blândețe! Unii te împing înainte, alții te trag în jos, tu fii bun și atent. Fă doar ceea ce este drept și adevărat. Nu te pierde cu firea, fii autentic! Fii înțelept! Teme-te de Dumnezeu, lucrează cu chibzuință! Fii întemeiat! Ascultă cu atenție, cercetează cu băgare de seamă înainte de a acționa! Lucrează cu înțelepciune!
”Înțelepciunea face pe cel înțelept mai tare decât zece oameni viteji care sunt într-o cetate!” Ecleziastul 7,19.
Vegheaţi, dar, în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.” (Luca 21:36)
Vom sta în picioare dacă vom veghea. La ce să veghem? La Cuvântul lui Dumnezeu să îl împlinim, să îl medităm, să îl purtăm în mintea noastră ca pe o protecție împotriva gândurilor rele ale celor răi. Vom sta în picioare dacă ne vom ruga. Ce să ne rugăm? Să împlinim Cuvântul, să vorbim Cuvântul, să avem îndrăzneală și biruință în Cuvânt. Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi (Iisus). Acum nu mai este printre noi, dar Cuvântul Lui este! Să cercetăm tot ce ține de Cuvântul Lui! Să facem tot ce ține de Cuvântul Lui! Să ne rugăm tot ce privește Cuvântul Lui! Ca să ai putere și să rămâi în picioare, trebuie să veghezi și să te rogi, dar nu în gol, nu aiurea, rătăcind prin tot felul de lucruri, ci mergând sistematic în lumina Cuvântului Lui, fiecare acolo unde este, fiecare acolo unde este înzestrat, unde este chemat.
Unii vorbesc de harul lui Dumnezeu schimbând sensul adevărat original. La început cuvântul har, când se spunea că Domnul Isus a venit plin de har și de adevăr, era sensul de îndurare, de milă, de dragoste, pentru că s-a gândit la veșnicia noastră, pentru că s-a gândit la viitorul nostru ca să ne dea o nădejde, a murit pentru noi ca noi să putem avea un viitor și o nădejde. Har pentru evrei asta însemna, bunătate. Aveam și noi o înțelegere mai bună înainte ”dar nemeritat”. Este potrivit, pentru că se referă la ce a făcut Domnul pentru noi. Din păcate astăzi am văzut pe unii referindu-se la har ca la spectacol. A avut har! Adică l-a uimit. L-a impresionat. Adică se referă la ceva emoțional, din păcate la show. Interesant, când dă de greu nu mai vrea show, vrea vindecare, ajutor concret, sfat adevărat plin de experiență, dimpotrivă atunci încep să se ferească de lăudăroși și îmbufnați. Marea bătălie de la final se bazează în mare parte pe schimbarea conceptelor și sensurilor de bază a cuvintelor lui Dumnezeu.
O valoare este o preocupare fundamentală care deține puterea centrală în viața mea. O valoare este un standard moral după care judec ce este drept, ce este important, și față de ce anume sunt dedicat. Acum, dacă eu vreau ca biblia să fie valoarea mea, sau învățăturile Domnului Isus, spre exemplu, dar văd în viața mea că sunt dedicat altor lucruri, judec după alte principii, decât cele ale Domnului, atunci înseamnă că eu vreau să am anumite valori, dar în realitate eu am altele. Asta se poate întâmpla datorită mediului meu familial, educațional, anturaj etc. Mai poate fi și o formă de influență a cuiva, a ceva din viața mea. Valorile la o scară mai largă, determină comportamentul unei persoane, cum va acționa într-o situație anume. Valorile sunt formate și asumate de o persoană în timpul vieții prin învățare, modelare sau experiențe.
Deci, valorile noastre nu sunt tot una cu intențiile noastre. Poate eu vreau să merg după Dumnezeu, dar văd în mine alte valori care mă conduc, pentru că mă văd cum reacționez în momente de criză, în urgențe. Ceea ce este de făcut, este să iau voluntar acele valori care doresc eu să mă conducă, să mă caracterizeze, și să mă expun lor prin analiză, cercetare, aplicare, experimentare, până când încetul cu încetul, acele valori vor întra în mine. Să nu ne închipuim că ceea ce dorim noi să facem asta vom face. Avem un sediu central al nostru, sediul valorilor. Asupra acestui sediu lucrezi prin alegerea acelor lucruri care vrei să te reprezinte, prin expunerea ta asupra lor (citire, analizare, practicare) și prin timpul investit în ele. Așa acționezi eficient asupra ta.
Când un om este pretențios cu alții, nu are un standard mai înalt, ci este egoist. Cei care au un standard mai înalt ofera ei mai mult, nu cer mai mult de la alții, oferă mai mult altora. Şi cei care cer mai mult de la alții, dovedesc că nu stau prea bine pe propriile picioare, dovadă ca se sprijinesc de cine pot. Dimpotrivă cei ce stau bine pe picioarele lor, au putere să ridice, să ajute pe câte unul.
Dumnezeu nu dorește moartea adversarului tău, pentru că el îl îngăduie, el dorește dezvoltarea şi formarea noastră. Adversarul tău este agentul cercetării divine. Dacă nu ai probleme să fii cercetat, nu vei avea probleme nici cu adversarul tău.
Biserica este un spital, dar oamenii trebuie sa iasa mai sanatosi de acolo! Sa nu credem ca jertfa Domnului nu poate sa infranga tot raul din lume, pentru ca poate! Evoluam daca suntem invatabili si daca suntem gata sa ne asumam riscuri!
Omul poate lupta oricât ar fi de greu, atâta timp cât totul are un sens. Când lucrurile nu mai au sens, un rost anume, omul tinde să se dezechilibreze, pentru că nu mai are pe ce să se bazeze, pe ce se odihni, își poate pierde liniștea și în cele din urmă devine tulburat și nu se mai poate odihni, apoi căderea e mai rapidă. Dacă cineva îl are pe Dumnezeu, Acesta are darul de a da un sens în toate, chiar și în cele mai rele lucruri și neînțelese. Toate trec prin mâna Lui, totul e verificat și cântărit cum trebuie de Dumnezeu. Acest lucru îl face pe cel ce le are, le crede, un biruitor. Dacă nu le are este vulnerabil. Cei mai înaintați în vârstă, cu toții au avut momente când și-au pierdut pacea, și pot identifica faptul că aceasta pleacă odată cu pierderea orizontului, dar ea nu pleacă atunci când ai un sens permanent. Acesta îl poate da doar Dumnezeu în mod suprem.
Vino la Dumnezeu cu tot cei ai, ca să nu mai fi vulnerabil!
Uneori smerenia este înțeleasă greșit atunci când îți permiți să stai neroditor sub masca nevredniciei, când ar trebui să aduci roade vrednice de pocăința ta, dacă ai fi nevrednic și smerit. Smerenia este greșit înțeleasă când dai înapoi, niciodată smerenia nu face asta! Smerenia nu înseamnă niciodată devalorizare, adică să privești de ca și când nu ai avea valoare, ai fi de o calitate inferioară. Smerenia nu înseamnă niciodată incompetență, neputință, inadecvare. Adesea în numele smereniei ne plecăm spre aceste lucruri în mod eronat, cred că acestea sunt nelegiuiri, minciuni sociale și falsă mentalitate cu privire la smerenie.
Smerenia de fapt este să muncești mult fără să socotești mult, să ridici standardul sus fără să aștepți aplauze, să fii pe primul loc și să spui că ai făcut ce erai dator să faci, să rabzi paguba, să nu dai înapoi sub presiune, să nu te pripești când nu știi ce să faci, să dai tot ce ai mai bun și s-o faci cu bucurie. Smerenia este iubirea necondiționată și generoasă, mulțumirea pentru toate lucrurile și cele mai puțin bune.
Smerenia, așadar, rămâne valoroasă, dar numai cea veritabilă!
Pentru că suntem înconjurați de relații, suntem ființe sociale, Dumnezeu concentrează voia Lui la două relații, să Îl iubim pe El și să ne iubim unii pe alții, voi scrie aici câteva criterii conform cărora să avem relații sigure. Dacă relațiile nu sunt corecte, ele pot dauna. Solomon spune:
Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate. – (Proverbe 18:24)
Să stai pe propriile picioare în relații să nu depinzi de prieteni
Să fii realizat în Hristos – în El să te împlinești în fiecare zi.
Să te sprijini în Hristos – dacă ai o problemă, la El să te duci, pe El să te sprijini.
Să te verifici în Hristos – când cineva te îndrumă, te corectează, tu să îl verifici cu Hristos dacă e conform.
Să cauți să realizezi, să ajuți, să ridici pe celălalt
Prin exemplu personal – e cea mai puternică influență.
Prin fapte de încurajare – cuvinte, acțiuni, gesturi.
Prin fapte de prevenire – mustrare în dragoste, îndrumare cu blândețe.
Când apar probleme
Tu te sprijini pe Hristos, nu depinzi de el – așa era apostolul Pavel când a rămas singur, Hristos l-a sprijinit. Domnul Isus când a fost lepădat de toți, Tatăl a fost cu El, deci nu era singur.
Tu cereți iertare dacă ai greșit – ești eliberat după dreptatea și adevărul lui Hristos, nu după capriciile oamenilor.
Dacă el a greșit, ”mergi o milă în plus”, rabdă paguba, dar asigură-te că îți duci în siguranță familia, chemarea divină etc.
Fratele John McArthur, pastor în Statele Unite, a fost vizitat în biroul său de o femeie prostituată, disperată, îi cerea ajutor și eliberare. Fratele i-a vestit evanghelia cu blândețe și a îndemnat-o să se predea Domnului Isus. Ea s-a predat și s-a rugat. După rugăciune, pastorul i-a spus: ”Acum presupun că ai o listă cu persoanele cu care ai relații!” ”Da” a spus ea în timp ce scotea un carnețel din geantă. ”Aș vrea să faci un act simbolic. Dacă ți-ai predat cu adevărat viața lui Hristos, acum dă foc acelui carnețel, ca semn al ruperii cu felul vechi de viețuire.” Ea s-a uitat fix în ochii lui și i-a spus: ”Carnețelul acesta înseamnă bani pentru mine!” ”Dacă ai nevoie de ajutor și te încrezi în Hristos, aceasta este calea!” ”Presupun că acesta este un gest că nu mă încred cu adevărat în Hristos…” Apoi a plecat pe ușă afară.
În timp ce citeam această mărturie, mă gândeam oare câți nu se predau în acest fel, ușor, fals lui Hristos, chiar dacă nu este vorba de păcate așa scandaloase. Oare efectele nu sunt aceleași?
De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. (Romani 8:28)
Toate lucrurile, inclusiv cele rele. Cum se întâmplă acest lucru? Atunci când cazi, atunci când treci printr-o încercare mare, nu te neliniști, este spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu! Caută să te ridici cu inimă! Întoarce-te la Dumnezeu din tot sufletul! Fii conștient că toți sunt cu ochii pe tine, arată-le tuturor că cel neprihănit de șapte ori cade și se ridică. Trasează calea pentru cei ce vor mai trece pe aici, arată-le drumul spre ieșire! Pune jaloane și semne pe traseu. Va fi spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu! Toate lucrează spre bine. Cei ce merg pe calea lui Dumnezeu nu au nevoie doar de ruta dreaptă, aceia este ce mai bună și ar trebui să mergem cu toții pe ea. Dar oamenii au nevoie și de rute ocolitoare. De aceea unii îl îndrăgesc pe David, îi ajută căderea și ridicarea lui. Alții pe Petru, din același motiv. Oriunde ai fi, fă exact ce vrea Dumnezeu pentru situația ta, fără comparație, toate lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu. Tot timpul faci un bine!
Am primit acest material pe internet scrise de un domn Daniel Zărnescu. Mi-a plăcut mult autenticitatea și experiența vădită în acest domeniu. Adesea m-am gândit la aceste lucruri dar nu m-am apucat să scriu despre asta. Vă las aici materialul lui. Este important de cunoscut.
”Se spune ca scrisul are efect puternic terapeutic. Bate la fund sedinte de coaching sau terapie, de multe ori.
Clik pentru sursă
In acelasi timp una dintre cele mai puternice „unelte” de dezvoltare personala este cititul unei carti.
Cand te uiti la televizor, creierul tau intra intr-un mod de”stand-by” – dar care mananca inclusiv resurse. Stii senzatia aia cand te uiti la tv si „zapezi”? Adica – apesi pe telecomanda de la canal la canal si, desi nu gasesti nimic interesant, nu te mai poti opri?
Acest fenomen este toxic si deja este demonstrat de catre neurostiinta. Acelasi lucru se intampla cand stai cu ochii in telefon si dai „scroll” pe facebook, tot „cautand” ceva.
Se creeaza o dependenta care iti mananca resursele.
Se spune că pentru fiecare mlădiță a unui stejar este nevoie de o rădăcină în pământ. Tot la fel este și cu sentimentele omului. Pentru fiecare sentiment este nevoie de un gând. Sentimentele niciodată nu apar din senin, ci ele apar în urma unor gânduri de un anumit fel, iar sentimentul îl urmează. Unii oameni spun: ”nu mai simt nimic!” cu privire la o relație importantă, și sunt și ei uimiți. Sau: ”m-am îndrăgostit!” și este și mai dificil, că nu e persoana potrivită. Alții nu mai pot să își ascundă resentimentele față de anumite persoane, și se simt jenați, pentru că este incorect, nedrept. Oamenii sunt intimidați pentru că nu știu cum să acționeze asupra sentimentelor și nici să le nege nu pot mult timp. De fapt pentru fiecare sentiment există un gând, repetarea îndelungată, adesea, a acelui gând. Însă omul nu este obișnuit să vorbească și să recunoască gândurile, pentru că oamenii consideră că sunt private, și așa sunt, dar vorbesc cu uimire de sentimente. Acum dezlegarea este tocmai aici, că sentimentele sunt strâns legate de acelea despre care noi nu vorbim și le considerăm private, și ceea ce e greșit, este că le lăsăm în voia lor, a sorții. De fapt sentimentele de orice fel sunt copii gândurilor noastre.
Ceea ce este important de spus este că sentimentele sunt foarte importante în viață, măcar că adesea le auzim criticate pe ici, pe colo, ele dau putere și energie lucrurilor, chiar lobul creierului drept-sentimental, este director în relația cu cel stâng-rațional. Ceea ce vreau să spun în concluzie este că nu pot acționa asupra sentimentelor, e ca și cum ai încerca să miști roata la mașină, dar dacă te urci la volan, foarte ușor poți controla roata. Tot așa este și cu sentimentele noastre care ne fac atâtea probleme uneori. Asupra lor nu putem lucra, dar putem lucra asupra a ceea ce le generează, asupra gândurilor. Citește o carte bună! ”Orice problemă trece cu o carte bună!” spune o zicală. Este foarte adevărat! Dacă nu o găsești ușor, Biblia este o carte care nu trebuie ratată. Privește ceva frumos! Ascultă o muzică bună! Noi controlăm gândurile noastre prin cuvinte, fie le rostim, fie le citim, fie conversăm cu cineva. Rețelele de socializare de aceea au explodat, pentru că nevoia de conversație, de schimbarea a gândurilor este uriașă. Gândurile sunt cuvinte! Atunci când ești apăsat de ceva, gândurile par că nu te ascultă, dar tu i-a și scrie, pune pe hârtie ce gândești, trage o linie, și apoi dă soluția, să vezi cum gândurile te urmează. După ce ai făcut asta, atunci poți mișca puternicele sentimente în direcția corectă.
Data: 27 iulie 2016 în: Fapt divers Psihoterapeutul Mihail Litvak si unul dintre cei mai recunoscuti psihologi la nivel mondial dezvaluie 20 de lectii care ne vor face viata mai usoara. El a fost p…
Putem spune că maturitatea are în vedere echilibrul:
Pe de o parte ea pretinde neprihănire autentică. Asta înseamnă nu una extremă, ci în măsura adevărului. Extremismul înseamnă imaturitate. Sunt foarte importante aceste remarci:
Nu fi prea neprihănit şi nu te arăta prea înţelept: pentru ce să te pierzi singur? (Eclesiastul 7:16)
De asemenea maturitatea presupune o răutate limitată. Fii conștient că ești rău, recunoaște, dar nu stărui în el, vei muri înainte de vreme:
Dar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme? (Eclesiastul 7:17)
În cele din urmă maturitatea presupune un tratament cântărit pentru ceilalți, realist. Nu este corect să fii mai sever cu alții decât ești cu tine, sau decât ești tu însuți.
Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău! Căci ştie inima ta de câte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii. (Eclesiastul 7:21-22)