El este un guru indian care spune că el trăiește din umanitatea lui, nu dintr-un cod de reguli.
- La prima afirmație răspunsul ar fi că poate face tot ce voiește, dar că în funcție de ceea ce face vor fi consecințe.
- Dacă face binele bine va fi primit, dacă face răul rău va fi primit.
- Iar acest lucru nu se numește karma, ci este mâna lui Dumnezeu care dă fiecăruia după faptele lui.
El nu este suma sentimentelor lui, a gândurilor lui etc.
- El nu este suma tuturor gândurilor lui și a sentimentelor lui, ci și le poate alege care să fie ale lui.
- Dar după ce a ales nu se mai poate dezice de ele, ci va primi răsplata pentru ceea ce a ales.
- Nu se poate detașa la nesfârșit să fii independent, să nu fie responsabil, liber de orice consecințe. Omul nu poate face lucruri față de care să nu fie responsabil. Asta este ceea ce încearcă să realizeze, nu se poate.
Acum 300 de ani în India milioane de indieni căutau iluminarea prin peșteri pe unde puteau.
- În perioada aceea englezii mergeau la ei, puritanii englezi spuneau că sunt iresponsabili și leneși.
- În cultură indiană se presupunea că ei caută divinitatea și că merită să primească din cerșit mâncare.
- Sensul este că ei ne apropie de divinitate iar societatea îi întreține.
- Hristos ne învață altceva, cine nu muncește nici să nu mănânce. Apropierea de divinitate presupune a fi un cetățean bun în țara ta În primul rând.
Sadhguru se poartă de ca și când Dumnezeu nu s-ar fi manifestat pe pământ. S-a manifestat în Isus Hristos, dacă poate să dovedească contrariul, atunci să vorbească, dar până atunci este un uzurubator.
romoflorin 