Suntem răniți emoțional, uneori întâlnim oameni care nu își mai pot controla sentimentele, și eu am trecut printr-o perioadă ca aceasta. Este foarte serios când emoțional pierdem controlul, în sens negativ. Emoțiile au o putere foarte mare asupra noastră pentru că au multă energie și ne afectează fizic și mental. Întrebare se pune: cum le putem stăpâni, cum le putem regla? Unii vorbesc ce cuvinte, de gânduri. Susțin aceste metode, dar consider că nu sunt așa de puternice. Ceea ce mi se pare mie foarte important este să dezvoltăm sentimente față de Dumnezeu. Acum poate ni se pare abstract, însă prin credință ne putem dezvolta sentimente puternice față de Dumnezeu, prin Scriptură. Cred că Cel ce poate să vindece sentimentele noastre rănite este Dumnezeu. El însă face asta atunci când noi începem să cultivăm sentimente pentru El. Ce se întâmplă? În timp, potrivit Scripturii, vom vedea că El este o persoană perfectă, că avem totul deplin în El, în Hristos, că bunătatea și credincioșia lui sunt perfecte. Acest lucru va vindeca sentimentele noastre și emoțiile noastre. Cred că avem nevoie de o singură persoană perfectă, care să le mulțumeacă, să le satifacă, pentru ca acestea să se vindece pe deplin. Restul relațiilor deficitare vor fi ajutate și întărite de această relație perfectă (vorbesc din partea lui Dumnezeu).

Nu eu pot să vindec în vreun fel emoțiile mele, pentru că ele se rănesc sau se vindecă de către altcineva. Dumnezeu poate să vindece emoțiile mele, pentru că El este cineva din exteriorul meu, iar eu dacă dezvolt și cultiv sentimente față de Dumnezeu, bunătatea și perfecțiunea Lui, îmi va vindeca sentimentele și emoțiile mele, ceea ce îmi va da putere și energie pentru toate celelalte sarcicini din vița mea dpdv emoțional.

Toată lumea se plânge pretutindeni de oameni deficitari. Soluția lui Dumnezeu este însă sfințenia prin Hristos. Atunci când trăiești în sfințenie, se anulează tot ce fac ceilalți rău față de tine. Poate un disconfort este, dar este și o protecție și o satisfacție interioară. Îmi aduc aminte de problemele pe care le aveam cu tatăl meu în adolescență, iar când m-am pocăit cum totul se lipezise, deși comportamentul tatălui meu nu era mai bun, ci mai rău. Însă puterea sfineniei, curăția trăirii, prezența lui Hristos începuse să lucreze în mine. Nu mai aveam gânduri de judecată, de răzbunare, de răutate. Eu eram bine, iar tătăl meu fierbea tot mai tare.

Dacă cineva se plânge de cineva, problema este la el. Poate că ceilalți greșesc, dar nici el nu este bine. Sfântul nu se plânge de nimeni, măcar că mulți se fac datori la el prin purtarea lor, el are bucurie interioară și poate să ducă totul diferit. El este satisfăcut în Hristos.

PS sfințenie nu este perfecțiune, ci mai degrabă curăție și putritate în Hristos.