Cand eram la seminar aveam acest verset impartit in 12 superlative. Este vorba de Ioan 3,16 . Este real, este practic si instructiv. Suntem in luna nasterii mantuitorului. Dumnezeu ne-a dat pe Fiul Sau pentru ca ne-a iubit, pentru ca doar asa putea sa ne aduca din nou la Sine. Noi am fost creati pentru Dumnezeu, va mai amintiti? (vezi gradina Edenului) De aceea aici in lume ne simtim adesea ca o pasare plecata din cuibul ei. Da suntem plecati si dusi inca foarte departe…

Iata cum este dragostea lui Dumnezeu!

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. (Ioan 3:16)

1        Singurul izvor de binecuvântare (Dumnezeu)

2        Cea mai mare dragoste (fiindcă atât de mult a iubit)

3        Cel mai mare obiect pe care dragostea îl poate cuprinde (lumea)

4        Cel mai înalt nivel al dragostei (încât a dat)

5        Cel mai mare dar (pe singurul Său Fiu)

6        Cel mai mare număr care poate fi cuprins (pentru ca oricine)

7        Cea mai simplă condiţie (crede)

8        Cel mai demn de încredere (în El)

9        Scăparea de cel mai îngrozitor destin (să nu piară)

10    Cea mai mare alternativă pentru pieire (ci)

11    Cea mai mare asigurare (să aibă)

12    Cel mai mare câştig (viaţa veşnică)