decembrie 30, 2010 – romoflorin

William B. Steinhardt, agent de bursă în New York spunea: „Sunt căsătorit de optsprezece ani şi în toţi aceşti ani i-am zâmbit rareori soţiei mele. De abia îi adresam câteva vorbe din momentul în care mă trezeam şi până plecam la serviciu. Eram cel mai morocănos om care trecuse vreodată pe Broadway. După ce am auzit filozofie dumneavoastră despre relaţiile interumane, m-am hotărât să încerc vreme de o săptămână. Deci a doua zi dimineaţă, în timp ce mă pieptănam, mi-am privit chipul ursuz în oglindă şi mi-am spus: „Bill, astăzi o să uiţi de mutra asta ursuză. Vei zâmbi. Şi trebuie să calci cu dreptul. Aşezându-mă la masă, i-am adresat soţiei mele un amabil şi zâmbitor „Bună dimineaţa, dragă.” A fost uluită. Şocată. I-am spus că se poate aştepta ca asta să devină un obicei, şi l-am menţinut de atunci tot timpul. Această atitudine schimbată a adus în căminul nostru, în două luni, mai multă bucurie decât am avut în tot anul trecut. În drum spre birou îl salut pe liftier şi îi zâmbesc. Folosesc aceeaşi strategie şi cu portarul. Îi surâd casierului de la metrou când îi cer restul. Când ajung la Bursă zâmbesc unor oameni care până atunci nu mă văzuse nicicând astfel. Curând am observat că toată lumea îmi răspundea la surâs. Sunt binevoitor cu cei ce vin la mine cu plângeri sau reclamaţii. Le zâmbesc şi îi ascult şi descopăr că lucrurile se pot rezolva mult mai uşor. Aceste zâmbete îmi aduc dolari, mulţi dolari în fiecare zi. Un agent de bursă cu care îmi împart biroul mi-a spus că mă umanizez cu adevărat când zâmbesc. Am eliminat şi critica din relaţiile mele cu ceilalţi. Acum ofer aprecieri şi laude în loc de incriminări. Nu mai vorbesc despre ceea ce vreau eu. Încerc să văd punctul de vedere al celuilalt. Şi toate astea mi-au revoluţionat cu adevărat existenţa. Sunt un om complet schimbat, un om mai fericit, mai bogat, mai înconjurat de prieteni şi fericire – la urma urmelor, singurele lucruri care contează.