Biserica in care slujesc tipareste lunar o revista pentru tineri si unul din articolele scrise in ea este si acesta. Numarul cu pricina va aparea curand si online, dar pana atunci mai puteti rasfoi si alte numere deja publicate aici „Revista IM”
–-
De curand m-am lovit de conceptul acesta de „gandire pozitiva”.
Crezi in gandirea pozitiva? Eu nu cred. Cred ca este un gen de umflare in pene, este sora cu mandria, de aceea prinde bine. Insa cred ca o atitudine negativa este foarte daunatoare, slabeste mult potentialul nostru. Aceasta este necredinta de fapt, indoiala. Nu cred insa in posibilitatile fara limite a naturii umane. Noi suntem inzestrati in anumite privinte si trebuie sa ne cunoastem abilitatile si chemarea. Insa noi trebuie sa credem ca Dumnezeu ne poate schimba in Hristos. Pentru ca pentru indreptare este nevoie de justificare, rascumparare, nu e suficienta o atitudine, si gata. Asta este ceea ce ar vrea sa sustina “gandirea pozitiva”, doar ca ei il scot pe Hristos din ecuatie si vor sa il inlocuiasaca cu “natura umana”, “universul”. Asta este o mare faradelege. Hristos schimba oamenii, El da viata si El o ia, El face toate acestea.
Trebuie sa credem adanc in inima noastra ca Dumnezeu poate transforma un om dintr’o epava – intr’un imparat. Adesea a facut’o! Insa daca obiectul credintei nu este Dumnezeu, totul este o inselaciune. Chiar daca pentru un timp zambesti si te bucuri, cand de vei trezi, va fi ca dupa un vis frumos.
Asadar noi nu credem in “natura umana”, in gandire pozitiva, dar credem in Hristos ca poate face mai mult decat crede si gandeste “natura umana”.
Sa fiti binecuvantati!
romoflorin 
In Occident inteleg ca e la mare pret asa numita gandire pozitiva, gandirea in posibilitati, tot felul de gandiri, care il „salta” pe om undeva deasupra realitatii si a adevaratei sale capacitati. Si inteleg ca de asemenea unele practici isi au originea in aceea zi fatala primei perechi umane, care nu au dorit sa traisca vesnic mancand din pomul vietii, dar au dorit sa testeze cum e sa fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul. Acel „veti fi ca Dumnezeu” suscita interes si azi, intr-o epoca cand evolutionismul zice-se ca la eliminat pe Dumnezeu din ecuatie, cand stiinta a demonstat ca religia e doar un opiu, nimic mai mult, iar ea este credinta omului cult, care traieste in lumina data de descoperiile stiintifice si care nu e se ia dupa obscurantismul unor idei la fel de vechi si la fel de false ca aceea ca Pamantul e plat si ca Soarele graviteaza in jurul Terrei. Intrebarea e de ce? De ce gandirea pozitiva influenteaza ceea ce e in jurul unui om care o practica, daca nu suntem decat atomi care sunt ordonati intr-un fel si nimic mai mult? De ce atata dorinta pentru sanatate deplina, prosperitate maxima, capacitate mentala deosebita, daca nu suntem decat un accident cosmic?
Trist e ca si unele biserici vad in gandirea pozitiva sau/si in gandire in posibilitati, sansa unei prosperitati materiale si spirituale, pe care insusi Dumnezeu o doreste, daca nu cumva chiar o cere, de la noi! Se uita ca Isus nu a fost un prosper predicator, nici nu a avut ucenici bogati, ci a fost o Persoana realista care a plans pentru Ierusalim atunci cand sansa de a mai primi salvarea a disparut. Nu a fortat vreo gandire magica care sa-i faca pe oameni sa-l asculte, nici la Ierusalim, atunci, nici alta data sau in alte locuri, iar gandirea Sa a fost suficient de „negativa” incat sa existe atatea tentative de ucidere din partea celor deranjati de ea, pentru ca Cuvantul Lui nu era pozitiv cu starea ticaloasa a omului, nu gadila urechile, nu era o muzica cereasca, ci era o sabie care taia de multe ori in sufletul ascultatorilor, acuza pacatul, viata murdara, coruptia preotilor si gandirea pozitiva a iudeilor care se faleau ca au ca tata pe Avraam, iar Domnul le spunea adevarul, ca au ca tata pe diavolul…Sa ne gandim la postul Domnului Isus cand Satan a venit la El cu gandirea pozitiva zicandu-i: Daca esti Fiul lui Dumnezeu porunceste acestei pietre sa se faca paine. Cat de pozitiv! Din ceva inutilizabil sa apara paine, belsug, prosperitate, binecuvantare…Si totusi Isus nu a dorit prosperitate pentru El si nici mai tarziu pentru ucenicii flamanzi care mancau grau crud, si nu vreo piatra schimbata „pozitiv” in paine.
Acesta a fost Isus! Si este reactia la gandiriile pozitive predicate de acesti mesteri ai parapsihologiei moderne, care au gasit leacul universal la problemele omului, mai putin la aceea care o pune temnicerul si milioanele de oameni sinceri de-a lungul istoriei: Ce sa fac ca sa fiu mantuit? Dar Isus ne raspunde…La Golgota pe o Cruce El moare pentru noi toti. Imaginea e de o cruzime inspaimantatoare, dar Viata care se revarsa de acolo e singurul lucru pozitiv care cu adevarat ne trebuieste.