„Am nevoie de untdelemn” a spus un calugar candva, asa ca a plantat un puiet de maslin. Doamne, se ruga el, maslinul are nevoie de ploaie pentru ca plapandele-i radacini sa soarba apa si sa creasca. Trimite o ploaie blanda!”. Si Domnul a trimis o ploaie blanda. „Doamne, se ruga calugarul, copacul meu are nevoie de soare. Trimite soare, Te rog.” Si soarele a stralucit, poleind norii care mai picurau inca. Acum niste ger, Domnul meu, ca sa-i intareasca tesuturile” a strigat calugarul. Si iata, copacelul scanteia de chiciura, dar spre seara muri.
Atunci calugarul s-a dus la chilia unui confrate si i-a povestit patania lui neobisnuita. „Si eu am plantat un copacel, raspunse acesta, si uite! Ii merge bine. Insa eu mi-am incredintat copacul Dumnezeului sau. El, care l-a creat, stie mai bine decat unul ca mine ce-i trebuie unui pom. Nu am pus nici o conditie, nu am stabilit metode sau mijloace. „Doamne, m-am rugat, trimite-i ceea ce-i trebuie: furtuna sau soare, vant, ploaie sau inghet. Tu l-ai facut si Tu il cunosti.”
Aproape a mai trecut un an din viata noastra, incepe un altul nou. Sa invatam din patania acestor calugari, sa dam mana libera lui Dumnezeu in viata noastra, El ne stie mai bine, stie cum sa ne ia ca sa ne faca roditori.
„Incredinteaza-ti lucrarile in mana Domnului, si iti vor izbuti planurile.” Proverbe 16,3
cit de adevarat sint cele afirmate dar daca tot trebuie sa incredintez totul in mina Domnului ,de ce sa ne mai rugam ?
-totus fiecare trebuie sa aducem roada la vremea potrivita ,dar cind este acesta vreme ?
-nu odata cind cineva l-a primit pe Domnul ca mintuitor ,deja s-a avut grija sa fie impins in „slujire”la inceput cu o marturisire apoi insistindu-se asupra lui de a aduce roade ,si dupa un timp sa nu-i mai placa in Biserica
-iar altii ,cum stiu unul care dupa 26 de ani inca nu crede ca este pregatit ca slujeasca in vreun fel
Mă gândesc la acest lucru mai ales în ultima perioadă..ce înseamnă a încredinţa lui Dumnezeu dorinţele noastre, planurile noastre, gândurile noastre..ceea ce suntem şi avem. Ajungem iarăşi la credinţă. Nu se poate fără credinţă. Cu siguranţă că noi nu am da un lucru personal în grija cuiva în care nu avem încredere. Dar Dumnezeul nostru este demn de încredere. Ne demonstrează aceasta mereu.El este înţelepciune, dragoste, putere. El lucrează pe căi nebănuite de mine şi chiar acolo unde eu nu reuşesc să vad ceva, El totuşi vede şi Mâna Sa deschide drumul. Dar trebuie să renunţ la ceea ce cred EU despre cum ar trebui să decurgă lucrurile, la eforturile mele personale de a controla situaţia. Apoi să-L las pe El să lucreze. Este şi un act de voinţă, este şi dorinţa de a fi plăcut Lui Dumnezeu. Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui!(Evrei 11:6)
Pentru cine vrea sa aiba propria planta de maslin : puieti de 150-170 cm in noiembrie, la Buzau.