Prin această sărbătoare, noi marcăm evenimentul istoric extraordinar al întrupării Fiului lui Dumnezeu, al faptului că Dumnezeu S-a făcut om și a locuit printre noi, pentru ca prin unirea Lui cu noi, să putem și noi să ne urcăm acolo unde este El! Parafrazând cuvintele primului mare teolog creștin, Irineu, care a scris pe la anul 180, Fiul lui Dumnezeu S-a făcut ce suntem noi, pentru ca noi să putem deveni ceea ce este El, adică, cu alte cuvinte, Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om pentru ca noi oamenii să putem devenii fii ai lui Dumnezeu!
Ce trebuie să urmărim noi, fiecare personal, în această sărbătoare? Eu cred că țelul nostru este superb definit de apostolul Pavel, când scrie: ”Copilașii mei, pentru care iarăși simt durerile nașterii, până când va lua Cristos chip în voi!” (Galateni 4:19).
Pavel realizează aici o ingenioasă folosire de metafore și răsturnare de metafore. Gândul lui primar este la faptul că în fecioara Maria s-a plămădit trupul lui Cristos și apoi, prin durerile nașterii, ea L-a adus pe Cristos în această lume. Ei bine, prima metaforă a lui Pavel este că așa cum S-a plămădit trupul lui Cristos în pântecele fecioarei Maria, așa trebuie să se formeze chipul lui Cristos în noi, în fiecare credincios. Dar el face o răsturnare a metaforei: în loc să scrie că fiecare dintre credincioși trebuie să fie în durerile nașterii, Pavel scrie că el însuși este în durerile nașterii, până când Cristos va lua chip în cei pe care îi păstorește el în Bisericile din Galatia. El agonizează până când va vedea că s-a împlinit acest scop al lui Dumnezeu. Căci, așa cum scrie el în Romani, planul lui Dumnezeu făcut din veșnicie a fost ca noi toți să fim făcuți ”asemenea chipului Fiului Său” (Romani 8:28-29). Dar aici în Galateni, scrie că el însuși este unul care lucrează neobosit pentru realizarea acestui plan al lui Dumnezeu, trăind pentru aceasta ”durerile nașterii”!
Prima lecție din acest text este pentru păstori: ei trebuie să fie tot timpul preocupați de un singur țel: ca membrii bisericilor pe care le păstoresc ei să fie tot mai asemenea Domnului Isus. Aceasta este slujba lor esențială! Și dacă aceasta nu se împlinește, toate celelalte sunt o pierdere de timp!
Dar lecția mare este pentru noi toți: Țelul nostru trebuie să fie acesta – Cristos să ia chip în noi.
Ce însemnează lucrul acesta? În Efeseni 4:24, Pavel ne spune că trebuie să ne îmbrăcăm ”în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu”.
Iar în Coloseni 1:15, el ne spune că Domnul Isus ”este chipul Dumnezeului celui nevăzut.” Adică, Dumnezeu fiind nevăzut, noi nu știm cum este chipul Lui, cum arată El, dar Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om vizibil, și în persoana Lui noi vedem gloria lui Dumnezeu, sau frumusețea lui Dumnezeu (2 Cor. 4:4).
Domnul Isus ni L-a făcut cunoscut pe Dumnezeu, atât prin faptul că ni L-a descris pe Dumnezeu prin cuvinte, cât și prin faptul că a trăit El într-un așa mod încât în comportamentul și în caracterul Lui Îl vedem pe Dumnezeu.
Cel mai complet portret al lui Dumnezeu zugrăvit nouă de Domnul Isus se găsește în ”predica din câmpie”, din Luca 6. Iată portretul:
”Iubiți pe vrășmașii voștri, faceți bine celor ce vă binecuvântați pe cei ce vă blestemă, rugați-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi…și veți fi fiii Celui căci El este bun cu cei nemulțumitori și răi.
Fiți dar milostivi, așa cum Tatăl vostru este milostiv.” (Luca 6: 27-28, 35-36)
Dar trebuie să observăm că Domnul Isus încheie această discuție printr-o definire a omului bun:
”Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.
Căci din prisosul inimii vorbește gura” (Luca 6:45)
Trăsătura fundamentală a lui Dumnezeu pe care ne-o arată Domnul Isus este bunătatea, care se manifestă prin iubire , prin milă, prin iertare și prin binecuvântare. Aceasta este bunătatea lui Dumnezeu, despre care David scrie că ”prețuiește mai mult decât viața” (Psalmul 63:3).
În predica Lui, Domnul Isus ne cheamă să fim oameni buni, așa cum Tatăl nostru este bun.
Când Pavel face un apel special corintenilor și vrea să întărească acest apel în modul cel mai convingător cu putință, el le scrie că îi imploră ”pentru blândețea si bunătatea lui Cristos” (2 Cor. 10:1).
Domnul Isus însuși S-a descris pe Sine ca fiind ”Păstorul cel Bun”.
Trăsătura fundamentală a chipului lui Dumnezeu și a chipului lui Cristos este, așa dar, bunătatea.
Ce-ar putea fi mai important, de sărbătoarea nașterii Fiului lui Dumnezeu, decât să lucrăm să se formeze în noi chipul Lui?! Și aceasta înseamnă înainte de toate să ne străduim să fim oameni buni!
Iată care sunt datele problemei. Dumnezeu vrea ca noi să fim buni. Domnul Isus vrea ca noi să fim buni. Duhul Sfânt vrea să rodească bunătatea în noi. Atunci, ce ne mai lipsește ca să fim buni?
Problema o definește și o rezolvă apostolul Petru, în 2 Petru 1: 2-5. Întâi el ne declară categoric că ”Dumnezeiasca Lui putere ne-a dat tot ce ne trebuie pentru viață și evlavie”, iar apoi adaugă: ”De aceea, dați-vă și voi toate silințele” să adăugați la caracterul și comportamentul vostru trăsăturile care vă vor face să fiți după voia lui Dumnezeu!
Dumnezeu nu face nimic automat în noi. Tot ce face El în noi, face numai prin cooperarea noastră activă. Acesta este unul dintre aspectele ”părtășiei” cu Dumnezeu. Sau, a ”lucrării împreună cu Dumnezeu” (1 Cor. 3:9 și 2 Cor. 6:1). Aceasta nu înseamnă că El își face partea Lui și noi ne facem partea noastră. Departe de a fi așa ceva. A fi în părtășie cu Dumnezeu și a lucra împreună cu Dumnezeu înseamnă înainte de toate a trăi conștient și intim în unire cu Persoanele din Sfânta Treime, a comunica cu Ele și a coopera cu Ele. Înseamnă a practica activ prezența lui Dumnezeu în gândire conștientă pe tot parcursul zilei.
Pentru aceasta ni se cere să ne dăm ”toate silințele”!
Apoi, trebuie să stăm să medităm la problema bunătății noastre, să definim în gândul nostru tot ce înseamnă să fii bun. În mod practic și activ, ce înseamnă să fii bun cu soția ta (soțul tău), cu copiii tăi, cu părinții tăi, cu vecinii tăi, cu colegii tăi, cu semenii tăi? Să-ți faci plan de acțiune cum să le arăți bunătatea ta. Ține cont că, în Luca 6:45, Domnul Isus spune că bunătatea iese din cămara ascunsă a ființei tale și se manifestă prin felul tău de a vorbi. Fă plan să lucrezi și asupra lăuntrului tău și asupra felului tău de a vorbi. Și tot din acest text se deduce că tu ești responsabil de faptul că ești sau nu ești bun: la judecata lui Dumnezeu vei da socoteală de felul cum ai vorbit, dacă ai avut bunătate sau răutate în vorbire!
Acțiunile acestea ne solicită iarăși ”toate silințele”!
Apoi, trebuie să aprofundăm conceptul de bunătate. Există o bunătate generală și o bunătate specifică. În sens general, un om bun nu minte, nu fură, nu vorbește de rău, nu se mânie, nu face nimc rău celor din jurul său. În acest sens, citește din nou ”fericirile” (Matei 5: 1-12) și gândește-te că toate trăsăturile de caracter descrise prin ele sunt împreună cea mai bună definiție a bunătății. În sens special, bunătatea începe prin a avea îndelungă răbdare cu cei din jur, la care trebuie să adaugi îndurare și milă față de defectele și greșelile lor, de la care treci la iertare și la iubire necondiționată, ”în ciuda” oricăror acțiuni, vorbe, atitudini, fapte care înainte te iritau, te indispuneau, te enervau. Ești bun cu ei așa cum este bun Dumnezeu cu tine, deoarece tu urmezi pilda lui Dumnezeu (Efeseni 5:1). În acest sens, cea mai bună definiție a bunătății și a chipului lui Dumnezeu o găsești în Coloseni 3:12-15.
Mai ales acestea îți cer ”toate silințele”!
Ține cont că ținta principală este să rămâi tot timpul în unire cu Cristos, deoarece despărțit de El nu poți face nimic din toate acestea! Numai din această unire conștientă cu El îți vine puterea necesară să te cureți de orice răutate, să blochezi orice exprimare de răutate și să te umpli de bunătate și să exprimi bunătate.
Ține cont că pentru a deveni bun trebuie să vrei să fii bun, să o vrei din toată ființa ta și apoi să lucrezi în unire cu Cristos până când devii bun – bun în toate sensurile din Sfânta Scriptură.
Cu cât devii mai bun, cu atât semenei mai mult cu Isus! Oamenii încep să vadă chipul Lui în tine!
Pastorul tău trebuie să fie în ”durerile nașterii”, să facă tot ce știe și tot ce poate el, ca să devii tu mai bun. Dar el nu realizează nimic fără cooperarea ta. La fel, Sfânta Treime este gata să toarne în tine toată puterea dumnezeirii ca să poți deveni bun. Dar nu face nimic fără cooperarea ta!
Cu alte cuvinte, tu trebuie să fii în durerile nașterii, până când Cristos ia chip în tine! Dacă vrei să fie cu adevărat o sărbătoare a nașterii Domnului Isus, ea trebuie să fie nașterea Lui în tine, formarea chipului Lui în tine, asemănarea ta cu El în toate formele bunătății.
Acum două mii de ani, Duhul Sfânt a format trupul Domnului Isus în fecioara Maria. Dar n-a făcut-o fără acordul ei. Ea a trebuit să spună: ”Iată, roaba ta. Facă-mi-se după cuvântul tău.” Acum Duhul Sfânt vrea să formeze chipul Domnului Isus în tine. Dar n-o face fără cooperarea ta!
Oferă-te lucrării Lui și lucrează împreună cu El până când ajungi la stadiul suprem al dezvoltării tale spirituale și morale când oamenii Îl văd pe Domnul Isus în tine, în toată bunătatea Lui!
Închei cu cuvintele străvechiului nostru colind:
Acum te las. Fii sănătos
Și vesel de Crăciun!
Dar nu uita, când ești voios,
Române, să fii bun!
Sărbători fericite și
An nou binecuvântat de Domnul, vă dorește
Elisabeta și Iosif Țon
romoflorin 