„Tot ce voiti sa va faca voua oamenii facetile si voi la fel” Mat. 7,12

Aici unii oameni se gandesc imediat la ceea ce le-ar place lor sa le faca oamenii, si fac intocmai celor de langa ei, apoi cu nedumerire observa ca nu sunt bine primiti ?!? Si nu inteleg ce se intampla. Este o eroare pe undeva.

De fapt noi trebuie sa ne punem in locul lor si sa vedem ce si-ar dori ei sa le faca oamenii si aceea sa le facem. Ca la peste, mie imi place inghetata cu capsuni, dar daca vreau sa prind peste trebuie sa pun o rama in undita. Chiar daca mie imi place inghetata, cu asta niciodata nu voi prinde peste. 🙂 Cred ca intelegeti ideea.

Nu este prea relevant ce imi place mie, oamenii care au har, sunt aceia care reusesc sa se puna in pielea celorlalti, sa simta din punctul celuilalt de vedere. Aici este secretul vietii. De aceea si Domnul adauga:

„.. in aceasta se cuprinde Legea si Proorocii” Mat. 7,12b

PS o mentiune, aceasta regula este valabila doar in Hristos, in conformitate cu invataturile Lui, ca daca te pui in locul oamenilor vei vedea ca ei isi doresc si lucruri rele. Oricat si le-ar dori, nu ii ajuta in directia asta, le faci rau!

Oamenii vor sa aiba succes. Ajuta-i sa castige. Spune-le ca oamenii au capacitate, rabdarea este o problema.
Comentatorii biblici vad in chipul lui Dumnezeu din noi abilitatea si destinul nostru de stapani. Cand Dumnezeu a facut pe om i-a spus:

„.. stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului, si peste orice vietuitoare care se misca pe pamant” Gen. 1,28

Interesant ca peste om nu i-a spus sa stapaneasca!?! Omul insa inselat de Satan incerca sa faca asta toata viata. Omul a fost creat sa se lase stapanit de Dumnezeu iar noi sa ne respectam si sa ne iubim unii pe altii.
Fapt este ca noi am fost creati sa stapanim, avem abilitati speciale date de El ca sa reusim. Biserica primara era invatata ca dupa ce fiecare va fi botezat in Numele lui Iisus, va primi darul Duhului Sfant. Exista abilitati speciale pe care noi le primim spre zidirea oamenilor, incurajarea lor, nu spre stapanirea lor. Noi trebuie sa devenim constienti de chemarile noastre, nu sunt pricini de lauda si mandrie, ci sunt obligatii ceresti fata de care vom da socoteala intr’o zi. Pavel spunea: „vai de mine daca nu vestesc evanghelia!”. Aceste inzestrari ne vor cere efort sa le ascutim, sa le inflacaram, uneori va trebui sa te sacrifici pe tine pentru ca altii sa se simta impliniti si fericiti. In timp ce altii se vor recreea si distra, tu va trebui  sa lucrezi implinindu-ti destinul, dar vei avea si tu zilele tale de odihna. Aceste chemari vin de la Dumnezeu, nu de la oameni, asa ca nu te teme de ei. Nu depinzi de ei. Adevaratii oameni ai lui Dumnezeu vor veni la tine si te vor instiinta de chemarea ta, te vor ajuta un timp, si apoi vei putea sa te bazezi pe ei la nevoie.Tu vei primi putere de sus prin Duhul Sfant, si vei implini tot ce ti-a randuit Dumnezeu mai dinainte.

„Cartea aceasta a Legii sa nu se departeze de gura ta, cugeta asupra ei zi si noapte, cautand sa faci tot ce este scris in ea, caci atunci vei izbandi in toate lucrarile tale si atunci vei lucra cu intelepciune” Iosusa 1,8

Oamenii se descurajeaza. Au nevoie de succese mici care sa le dea curaj pentru cele mari, au nevoie sa simta ca nu suntem impotriva lor.

„Caci Fiul Omului a venit nu ca sa piarda sufletele oamenilor, ci sa le mantuiasca” Luca 10,56

Tot raul care este in lume si in noi insine da motive intemeiate de descurajare, insa Dumnezeu nu a stat nepasator cu privire la aceste lucruri. El a actionat deja in directia aceasta. A trimis pe Fiul Sau ca sa rezolve tot ce a incurcat Adam si Eva in gradina Edenuluil. Exista speranta pentru orice vina, nu poate un om sa cada atat de jos incat Dumnezeu sa nu il mai poata ridica. Nu exista boala pe care El sa nu o poata vindeca. Nu exista lacrima pe care El sa nu o poata „sterge”. El cunoaste mahnirea inimilor noastre mai bine de cat o cunoastem noi. Noi mai degraba o resimtim, dar de cele mai multe ori nu stim cum sa o indepartam, macar ca ne dorim asa de mult. El insa stie exact ce trebuie sa faca pentru a ne incuraja, poate, vrea si o va face in viata tuturor acelora care il cheama. El este onorat de chemarile noastre, El isi doreste sa strigam la El, sa vorbim cu El. El este o persoana si se bucura de fiecare creatura a lui, cu cat mai mult „coroana creatiunii Lui” care este omul. Prin Hristos aveam trecere deplina in fata lui Dumnezeu!

„Chema-ma in ziua necazului, si Eu te voi izbavi, iar tu ma vei proslavi” Ps. 50,15

„Daca vrea cineva sa „faca” voia Lui, va ajunge sa cunoasca..” (in sens evreiesc a cunoaste inseama si a simti, a te uni cu cineva/ceva) Ioan 7,17

Oamenilor le lipseste simtul orientarii. Ofera un scop, o tinta, ajuta-i s-o gaseasca. Da-le o directie!

„Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui..” Isaia 53.

A nu stii incotro te indrepti este un mare stress in viata, este o dezorientare care iti risipeste energia. Scopul vietii spune Domnul Iisus este Viata vesnica si aceasta consta in al cunoaste pe Dumnezeu si pe Iisus Hristos, Fiul Sau.

„Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, Singurul Dumnezeu adevarat si pe Iisus Hristos pe care L-ai trimes Tu” Ioan 17,3.

Cand incepi sa Il cunosti pe El, iti dai seama ca principiul vietii este dragostea. Invatam o serie de reguli bune in viata, pe care daca le respectam vom fi fericiti, insa aceste reguli ne impovareaza daca nu iubim. Uita-te la oameni si alege sa ii iubesti, fa’o neconditionat asa cum o face Dumnezeu. Fii sigur ca asta nu te va face vulnerabil, ci te va face tare si vesnic, asa cum este si Dumnezeu. Totul va avea sens de atunci si scopul este unul singur, am venit in lumea aceasta dar nu vom ramanea aici, vom merge in alta mai buna, ne pregatim pentru viata vesnica cunoscandul pe El.

„Va veni o zi in care intelepciunea omului nu va mai veni din carti, ci din prezenta Dumnezeului celui viu, iar pamantul nostru va straluci mai tare decat soarele, iar tristetea nu va mai exista” Fiodor Dostoievski

„Caci pamantul va fi plin de cunostinta slavei Domnului , ca fundul marii de apele marii de care-l acopar” Habacuc 2,14

Oamenii sunt nesiguri. Da-le incredere! Nu-i trada, nu-i ocoli, nu-ti calca cuvantul!

Cand Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau a facut’o pentru a reda increderea oamenilor, constiintele incarcate ii fac pe oameni sa isi piarda increderea in ei insisi, sunt vinovati, sunt neputinciosi, vor suporta consecinte. Hristos a purtat toate consecintele pacatelor noastre, este cazul sa ne odihnim pe ceea ce a facut El. Este nadejde in lucrarea pe care a facut’o pe pamant, a satisfacut Legea lui Dumnezeu in mod perfect, Dumnezeu nu se mai uita la noi direct, ci se uita prin Fiul Sau si ne vede asa cum il vede pe El:

„Acesta este Fiul Meu preaiubit in care imi gasesc toata placerea”

Asuma-ti aceasta expresie daca esti in Hristos! Ai dreptul asta, pentru asta a venit El ca sa ne redea increderea si demnitatea, suntem dupa chipul lui Dumnezeu, suntem din El. Acum ne-am reintors in familia Lui.