Cand altii ne resping, ispita este sa credem ca exista ceva in noi care este rau, vrednic de respins. Cercul vicios este ca incepi sa te respingi pe tine insuti. Facand asta ii faci si pe altii sa te respinga mai mult.
Fara indoiala ca in fiecare din noi exista multe lucruri vrednice de respingere, unele au iesit la iveala, altele inca nu, dar sunt acolo. Insa biblia ne spune ca noi am fost creati dupa chipul lui Dumnezeu. Starea in care am ajuns, nu are nimic de a face cu originea noastra, si intentia primara a lui Dumnezeu cu noi. Valoarea noastra este mai mare dect lumea intreaga la un loc. Iisus spunea:
Marcu 8,36 „Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? „
Asta arata ca lumea si sufletul puse in balanta, ar atarna mai mult sufletul.
Valoarea unui om se vede si din pretul nespus de mare pe care la dat Dumnezeu pentru salvarea sufletului sau: Fiul Sau Iisus Hristos. Asta arata ceva in mod indirect despre valoarea sufletului uman, despre faptul ca omul este creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si asta nu se pierde, oricat de decazut ar fi un om in viata.
Cine incepe sa isi dea seama de asta, vine la Iisus si isi recapata statutul si pozitia initiala prin meritele si jertfa lui Hristos.
romoflorin 
Ai dreptate dar multi isi pierd valoarea asta pt ca isi permit sa calce in picioare aceasta jertfa.Astfel facand din nou acele pacate pt care a murit Iisus
asa este.., si motivul pentru care isi pierd valoarea este pentru ca nu sunt deplin constienti de ea si cred anumite minciuni ale vrajmasului: ca sunt doar oameni, ca sunt slabiti, prea tineri sau prea batrani, prea raniti, etc. si astfel capituleaza permitandu-si sa faca raul, incetand sa mai caute pe Dumnezeu.
Cand iti dai seama ce poate face Dumnezeu din tine cand vii la El, ti se lumineaza ochii cumva si primesti speranta.
Mă bucur foarte mult pentru că am descoperit blogul tău și pentru că mai există și oameni care nu se feresc să își mărturisească credința în El. Zilnic văd oameni pierduți, în anturaj, în media, oriunde…fiecare necaz, fiecare durere/ boală este un semn, o lecție de El, din care noi să luam aminte…mă întristează să văd atata înverșunare împotriva lui Dumnezeu, fără măcar să Îl cunoască…e copleșitor cand sufletul tău conștientizează cât e de mărunt în comparație cu El..Pace și mult succes cu blogul spre deschiderea ochilor inimii tuturor!
caddie:
bine ai venit pe aici! 🙂 Multumesc de incurajare!
Doamne ajuta!
observ ca ai pus linkul meu in lista ta de bloguri. E ok, insa eu vbeam de alt link(eventual banner): http://librariabetania.blogspot.com
🙂
ahh..scz..nu lua in seama comentariul meu de mai sus. N-am vazut bine. Observ sa ai pus bannerul cu Libraria Betania(sper ca acum vad bine:P).. msi. Imi poti da banner cu blogul tau pentru al posta si eu. Daca doresti.
blessings! 🙂
Vezi sus dreapta „romoflorin” acela portocaliu
Multumesc.