Ape de odihna

Un gând despre „Ape de odihna”

1. Dumnezeu

   Oamenii bogati au facut icoane,
   catapitezme-aurite si strane,
   insa Dumnezeu n-a venit
   in locul astfel ingradit.

   Bogatii stateau grosi, impovarati
   si se uitau la sfintii frumos imbracati.

   In vremea asta, Dumnezeu zbura-n copaci,
   facindu-i sa-nfloreasca. Fugea la saraci,
   cerindu-le mamaliga si ceapa.
   Era cind cimpie verde, cind apa.
   Alteori se facea mic
   si s-ascundea in floarea de finic,
   ori s-apuca sa creasca-n papusoaie,
   s-ajute furnicile la musuroaie,
   sa dea pamintului mana si ploaie.

   Avea atitea de facut Dumnezeu,
   si oamenii il plictiseau mereu,
   cerind unul pentru altul rau.
   Ii auzea strigind: “Pamintul meu…”
   Ii vedea punind semn de hotar,
   ciopirtind, impartind minunatul dar.

   Atunci se supara. Pornea furtuna.
   Cu seceta si ploaie-nghetata lovind intr-una,se facea mare
   si-nfricosat,
   ca muntele cu paduri imbracat.
   Pina venea o pasare la el.
   Codobatura, sau un porumbel,
   si spunea: “Doamne, mi-a cazut puiul jos.
   Zi sa se faca iara frumos,
   sa rasara soarele si sa-l gasesc…”

   “Faca-se voia ta, sol pasaresc…”
   Si Dumnezeu punea fulgeru-n teaca
   si s-apuca alte lucruri sa faca.

   Magda Isanos

   Răspunde