Oare tu nu ai experimentat nici’o vindecare?

1. De ce foloseste Dumnezeu adesea oamenii mici si slabi?

Pentru ca acestia accepta mai repede voia Lui, ei sunt mici in ochii lor, si Dumnezeu mai are putin timp de lucrat pe pamant.

2. Ce lipseste crestinilor in mod deosebit?

Nu prea sunt innebuniti dupa Dumnezeul lor (nebuni pentru Hristos).  Adesea doar simpatizanti, altii chiar il judeca pentru actiunile Sale…

Mai sunt si alte raspunsuri 🙂

„Nu fiti ca un cal sau ca un catar fara pricepere, pe care’i strunesti cu un frau si o zabala cu care’i legi, ca sa nu se apropie de tine” Ps. 32, 9 („cand nu vor sa se apropie de tine” in alta traducere)

Intradevar, unor oameni Dumnezeu le pune fraul si zabala greutatilor, suferintelor si necazurilor, ca sa’i aduca la El. Negresit, Dumnezeu nu face acest lucru cu bucurie, dar, daca n-are incotro, foloseste si metoda aceasta, caci:

„El voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta adevarului” 1Tim. 2,4

In acest scop, El poate recurge si la unele mijloace mai aspre.

Fraul si zabala nu sunt placute nici calului, nici catarului, cu toate ca ele ar putea fi socotite podoaba lor. Calul nu primeste bucuros sa ii pui hatul in gura. Cate unul este deprins, si deschide gura; altul insa misca din cap la dreapta si la stanga, ceea ce inseamna ca nu ii place, cu atat mai mult sa poate spune asta despre bici Sunt cai pentru care nu e nevoie de bici; este destul o vorba, un indemn. Un asemenea cal isi cunoaste stapanul si stapanul isi cunoaste calul.

Exista credinciosi care n-au nevoie sa fie loviti cu biciul, pentru ca ei sunt gata sa asculte de voia lui Dumnezeu si umbla smeriti inaintea Fetei Sale. Astfel de oameni sunt binecuvantati din plin. Trebuie inteles ca smerenia nu inseana tristete, sau apasare, dimpotriva zambet si bucurie in ciuda incercarilor sau greutatilor, pentru ca noi trebuie sa ne hranim cu voia Tatalui.

Altii au nevoie si de mijloace mai aspre. Dumnezeu stie cum sa se poarte cu fiecare si ce mijloace sa intrebuinteze. Noi nu trebuie sa il silim sa ia masuri mai aspre. Sa lasam la alegerea Lui mijloacele intrebuintate si sa fim multumiti cu soarta noastra.

Avem insa indemnul acesta sa ne deschidem inima si viata fata de Dumnezeu. Este cel mai mare bine pe care ni-l putem face noua insine.

Dumnezeu sa ne ajute!

„Unul singur este Invatatorul vostru: Hristos; si voi sunteti frati” Matei 23,8

Cine vine la Domnul Iisus Hristos si’L primeste ca Mantuitor personal, intra in scoala Lui, o scoala minunata, o scoala in care El Insusi este Invatatorul nostru, este o scoala a vietii; si El are multa rabdare cu noi, o! Multa rabdare. Cat de atent trebuie sa lucreze El in noi ca sa ne scape de atatea pareri gresite pe care le-am adunat inainte de a-L cunoaste pe El! Ne-am format o multime de pareri gresite: despre noi, despre Dumnezeu, despre suflet, despre lume, despre Diavol, ca de altfel, si despre toate celelalte lucruri. Toate, toate au fost gresite, intortocheate, sucite, deformate, neadevarate, incat nimic nu era limpede in capul nostru.

Dupa cei ai trait catva timp in partasie cu Domnul Iisus Hristos si te-ai aflat in scoala Lui, zici pe buna dreptate: „Ce stiam eu inainte? Mai nimic. Iar ceea ce stiam era total gresit. Acum insa lumina Lui in sufletul meu merge crescand, iar cunostintele din Cuvantul Lui de asemenea” Da, Domnul Iisus ne invata experientele vietii de partasie cu El.

Cu elevii incepatori trebuie sa ai multa rabdare. Adeseori e nevoie sa le iei manuta in mana ta, ca sa’i inveti sa faca o litera sau alta, sau chiar o liniuta.

El stie sa ne invete si este si un protector desavarsit.

„Eu am pazit pe aceia pe care Mi i-ai dat; si niciunul din ei n-a pierit..” Ioan 17,12

Trebuie sa stim ca Domnul Iisus este maret, atotputernic si de o intelepciune desavarsita. El nu esueaza niciodata, El nu pierde pe nimeni niciodata din cei ce vin la El. Noi ne pierdem daca nu facem legamnat cu El, ca sa-I fim uceniti.

Dumnezeu sa ne ajute!