Am gasit pe blogul “Alergatorul cu faclie” acest citat interesant:
,,Pasiunea este păcatul tinereţii. Mândria este păcatul vârstei mijlocii. Prejudecata este păcatul celor vârstnici.”
Si ma gandesc la realismul acestui citat.. din pacate cred ca in lume este foarte obisnuit sa fie asa, de asemenea cred ca acestea sunt manifestarile firii omenesti, adica inclinatia primara a omului la fiecare varsta specifica.
Atunci cand Duhul Sfant lucreaza in inima unui om, aceste inclinatii primare se transforma in virtuti veritabile:
Pasiunea tineretii poate deveni ceea ce a permis lui David sa infranga pe Goliat, sa obtina nenumarate victorii pentru Saul. Ceea ce a permis lui Iosif sa fie cel mai bun sclav, temnicer si apoi prim ministru. Ceea ce a permis lui Daniel sa fie de zece ori mai intelept decat cei din vremea lui. Toti acestia au reusit impreauna cu Dumnezeu datorita dedicarii lor pentru sfintenie in special in perioada tineretii.
Mandria varstei a doua se poate transforma intr’o dorinta foarte mare pentru Numele lui Dumnezeu sa fie cinstit intre oameni, sa fie inaltat, sa facem lucruri pe care oamenii vazandu-le sa il slaveasca pe Dumnezeu. Insa asta se poate face doar in stitul proorocului Ioan botezatorul “El trebuie sa creasca iar eu sa ma micsorez”
Prejudecata varstei a a treia cred ca se poate transforma in credinciosie fata de Dumnezeu, fata de promisiunile lui Dumnezeu. Avraam era ca un reprezentant al lui Dumnezeu pentru cei din vremea lui. Iov aducea jertfe pentru fii lui dupa ce acestia aveau cate o petrecere, pentru ca acestia poate suparase cu ceva pe Dumnezeu. Oameni care din intelegere pentru generatiile urmatoare pastreaza adevarul cu tarie, fiind un reper pentru cei ce vor sa imbrace acest “adevar” in “forma” generatiei prezente.
romoflorin 