M-am gandit adesea de ce Hristos a numit pe Duhul Sfant – Mangaietor. Pentru ca lucrarea Lui consacrata este aceea de sfintire: „El va dovedi lumea vinovata in ce priveste pacatul, judecata si neprihanirea” (Ioan 16,8).
Cred ca unul din raspunsuri ar fi ca Domnul stia ca nu ai cum sa treci prin lumea aceasta fara sa fi ranit adesea, si ca cea mai mare nevoie a noastra va fi aceea de mangaiere. Pretutindeni suntem raniti de cate cineva: direct, indirect, de dusmani si de prieteni chiar. Avem nevoie sa fim alinati, avem nevoie de balsam pe rani. Si cel mai greu este cand incepi sa fii dezamagit chiar de tine insuti, cel mai dureros este cand incepi sa scazi in ochii tai prin ceea ce faci.
Duhul Sfant insa poate sa dea o mangaiere deplina, El este atotputernic, El poate sa ne mangaie chiar si impotriva dezamagirii de noi insine, pentru ca El ne poate intari sa traim o viata mai buna, o viata sfanta. El nu greseste niciodata, El nu are problema sa nu o poata rezolva, nu are greutate sa nu o poata ridica, El este Dumnezeu. Noi uneori nici nu mai stim sa deslusim problema de durere, El o poate intotdeauna descifra si rezolva, cheama-L pe El, invita-L in inima ta! Un om nemangaiat, nu poate face mult, chiar daca este talentat.
„Eu voi ruga pe Tatal, si El va va da un alt Mangaietor.” (Spunea Domnul Iisus)
romoflorin 