„Noi trageam nadejde ca El este Acela, care va izbavi pe Israel; dar cu toate acestea, iata ca astazi este a treia zi decand s-au intamplat aceste lucruri”Luca 24, 21
Cei doi ucenici erau dezamagiti de lucrarea lui Hristos. Ei isi puse-se toata increderea in Iisus, credeau ca El este Mesia, ca va izbavi pe Israel din toate necazurile lui politice si economice. Iisus era tare in cuvinte si in fapte, facuse minuni si semne ca nimeni altul si acum, totul s-a stins, incet si trist. El a fost prins, umilit, batut si rastignit intre doi talhari. Ce se putea mai rau? Cum salveaza el Israelul? Cum suntem noi salvati? Iata-ne ca la inceput! Din nou singuri! Cu aceleasi necazuri si nenorociri! Romanii sunt la fel de puternici ca inainte sa se nasca acest Iisus! Ce s-a schimbat? Nimic!
In ciuda acestor lucruri Iisus este langa ei, El s-a apropiat, mergea impreuna cu ei pe drum. El indura reprosurile lor: „Tu esti singurul strain aici, de nu stii ce s-a intamplat in zilele acestea?”(v.18).
Insa lucrul cel mai important este ca El era viu (si este). Asta implica anumite lucruri: problemele lor vesnice fusese rezolvate deja: ei fusesera scapati de mania justificata a lui Dumnezeu pentru calcarile repetate de Lege, Iisus a implinit’o perfect pentru noi. Ei fusesera scosi din robia Satanei, platind cu sangele Lui plata pacatelor noastre, murind pentru noi, in mod real astazi suntem liberi de puterea lui. Pdeapsa eterna a fost anulata: iadul. Noi nu il vedem, dar Dumnezeu ne asigura ca acolo am ajunge fara jertfa lui Hristos.
Au mai ramas cateva probleme temporale nerezolvate, probleme de care erau orbiti acesti ucenici. Probleme legate de ce mananc maine, ca probabil astazi aveau, dar se temeau de romani pentru ziua de maine. Cu ce ma imbrac maine, astazi erau imbracati probabil, dar se temeau de tirani, si maine copii lor nu vor mai avea. Dar oare temerile lor erau intemeiate? Eu cred ca nevoile lor reale erau implinite de Dumnezeu.
Trebuie sa ne obijnuim cu un lucru: gandurile lui Dumnezeu sun prea inalte pentru noi ca sa le putem prinde. Este nevoie de rugaciune si efort pentru a ne fi revelate. Adesea ne gandim la lucruri de nimic, in timp ce ne pasc primejdii mult mai mari, vesnice. Trebuie sa avem incredere ca Dumnezeu ne protejeaza, chiar daca noi nu vedem pericolul, si ingrijeste de toate nevoile noastre, chiar daca noi ne dorim ceea ce nu ne satisface niciodata si nici nu poate aduce fericirea!
romoflorin 