Suntem persoane afective, sociale, ne dezvoltam in cadrul relatiilor de dragoste si ne deterioram in lipsa acestora. Dumnezeu ne cere sa ne concentram doar asupra a doua persoane si relatiei cu acestea: asupra Lui, ca Dumnezeu, sa il iubim cu toata fiinta noastra si pe omul de langa noi sa il iubim ca pe noi insine. Dar care sunt caile relatiei, de ce sunt asa de grele si incurcate aceste cai uneori?..
Trebuie sa te desparti de cei dragi prin cuvinte calde.. nu sti cand e ultima oara cand ii vezi. Noi credem ca nu mai putem dar reusim sa continuam mult timp dupa ce am spus asa. Sa credem ca sunt in jurul nostru persoane care ne iubesc cu adevarat, dar.. nu stiu sa o arate. Invata sa vezi si aceste persoane si vino in intampinarea lor. Cand esti suparat este normal asa, rana isi cere plata, dar niciodata sa nu fi rau din cauza durerii. Prietenia adevarata continua si la distanta, si este valabil si penru iubirea adevarata. „Ochii care nu se vad se uita”, este o zicala usuratica in cazul dragostei adevarate. Sunt cazuri probabil si in viata ta. Cand cineva nu te iubeste asa cum ai vrea tu, nu inseamna ca nu o face din tot sufletul, va puteti imbunatati reciproc relatia. Cearta nu este un semn al lipsei de iubire si lipsa certurilor nu inseamna neaparat iubire, iubirea e mai mult decat atat.
* gandurile acestea sunt prelucrate si inspirate din zicalele lui Octavian P.
romoflorin 
Dumnezeu ne-a iubit pe vremea cind nu meritam. Usor de zis pentru noi oamenii dar greu de facut. Si totusi daca nu iubim cu aceeasi dragoste cu care ne iubeste El…sentimentele noastre sint altceva…dar nu iubire.
Am vazut de mult un film…:nu-mi amintesc multe dar imi amintesc ideea. El era o persoana in KGB…si isi scosese iubita afara din Rusia si acum se desparteau…pentru totdeauna. Explicatia era ca daca ar fi fugit si el peste granita cu ea, pe el l-ar fi urmarit si i-ar fi omorit pe amindoi. Asa, el crease o diversiune ca ea sa poata sa dispara fara urma…se pare ca trebuia sa plece din Rusia pe ceva motive.
Si mi-a ramas ideea in minte. De multe ori dragostea noastra se refera mai mult la dragostea de sine…pentruca ne vrea binele nostru. Rar intilnesti o dragoste care sa fie lipsita de egoism, si sa se sacrifice pentru cealalta persoana.
Vorbim de dragoste de multe ori asa de usor…ea insa cere totdeauna jertfe. Cu cit mai mare jertfa cu atit mai mare dragostea. Dumnezeu s-a dat pe sine insusi in persoana Domnului Isus,.. Si niciodata nu vom putea reintoarce acea dragoste…decit in foarte mica masura…
E foarte bine spus ca noi nu vom putea reintoarce aceasta dragoste… decat in foarte mica masura. Trebuie sa stim ca Dumnezeu toarna in inimile noastre (celor ce credem) dragostea Sa prin Duhul Sfant, aceasta este nadejdea pentru dragostea dintre noi si dragostea de oameni.
Este intradevar un subiect atat de delicat si atat de necesar,si cand ne gandim ca D-zeu este Dragoste,trebuie neaparat sa ne raportam la El.Un lucru este trist pentru noi oamenii,ca noi ne schimbam atat de repede dar D-zeu ramane acelasi :sfant,credincios,bogat in indurare,nemasurat in bunatate,etc.De altfel avem aceste sfaturi in sfanta Scriptura,sa nu ne punem increderea in oameni ,desi trebuie sa ne relationam unii la altii(psalmul 40 cu4).De multe ori avem aceasta tendinta de a ne increde si in oameni,si aceasta atunci cand ni se par a fii atat de generosi sau pur si simplu avand si alte calitati,numai ca brusc ei se pot schimba si suntem dezamagiti si ofticati de aceasta atitudine.Eu cred ca este foarte important ca noi sa nu ne vedem niciodata mai superiori decat altii si nici sa nu ne dam o importanta exagerata.Experienta dragostei:de a iu bi si deopotriva de a fii iubit confera o intensitate si o bogatie a trairii,ce nu pot fii suplinite de nimic altceva.Problemele se pot rezolva in mod favorabil intotdeauna cu dragoste,nu cu ura!!!Si daca il avem pe Hristos putem spune:Pot totul in Hristos care ma intareste.(Filipeni 4 cu 13).Doamne da biruinta tuturor!!!
Dragostea oamenilor este limitata, oamenii sunt schimbatori. In realtiile noastre trebuie sa avem o incredere reciproca, un respect din dragoste, dar aceasta incredere trebuie sa tina seama totdeauna de natura schimbatoare a omului. Cred ca face parte din maturitatea dragostei acest lucru. Domnul Iisus este foarte clar in privinta aceasta, cand Petru l-a intrebat: „De cate ori sa iert pe fratele meu, de sapte ori? Iisus ii raspunde: de sapte zeci de ori cate sapte” Uite ce inseamna in ochii lui Dumnezeu dragostea, si o relatie matura, coapta. Asta nu incurajeaza usuratatea relatiei, ci calitatea dragostei.