Prin necredinciosia omului fata de Dumnezeu, ambitia, mandria si nerecunostinta au pus stapanire pe natura umana. La inceput: intelepciunea, virtutea, sfintenia, adevarul si dreptatea erau calitatile omului, iar acum: orbirea, neputinta, necuratia, vanitatea si nedreptatea au pus stapanire pe om, cu sau fara voia lui.
Atata timp cat oamenii nu recunosc aceste insusiri ale lor, dupa cum Dumnezeu ni le releva in Scriptura, dar si omul le experimenteaza singur, ei nu fac decat sa acopere aceasta boala a pacatului si sa o faca incurabila.
Filosofii antici se intrec in a sustine ca omul devine rau printr-o serie de obiceiuri rele, sau ca doar o parte din el este corupta. Insa Dumnezeu ne face clar ca intreaga fiinta umana este corupta (Ps. 51,5), intr’un asa stadiu incat omul nu se mai poate recupera pe sine. (Efeseni 2,1) Starea aceasta nu trebuie sa ne inspaimante, ci mai degraba sa ne determine sa alergam la ajutorul extern al lui Hristos. Harul lui Dumnezeu este singura scapare pentru natura cazuta a omului. De aceea spune apostolul Pavel de primul Adam, si al doilea Adam (Hristos). Primul Adam ne-a adus in robia pacatului, al doilea Adam, (Hristos) ne scoate din robia pacatului. (Romani 5,18)
Este o cursa a Satanei sa credem si sa ne avantam singuri, printr’o stradanie bazata pe fortele proprii in lupta cu pacatul si raul din noi. E ca si cum ai incerca sa ingrasi un ogar. Nu exista victorie in directia asta. Victoria a purtat-o Cel ce a fost in stare, Hristos pe cruce. Calea este sa alergam la El, nu sa alergam singuri, oricat de nobile ni s-ar parea aceste motive. Hristos e singura cale spre Dumnezeu.
romoflorin 