Adesea oamenii deformeaza mantuirea lui Dumnezeu si isi trag anumite merite din asta.
Unii cred ca Dumnezeu i-a mantuit pentru ca ei au facut primul pas. Asta nu este adevarat. Nu omul face primul pas, ci Dumnezeu a facut primul pas cand a trimes pe Fiul Sau sa moara pentru noi. Apoi Hristos a spus ucenicilor: „Nu voi m-ati ales pe Mine, ci eu v-am ales pe voi!” . Oricine vine la Dumnezeu si isi marturiseste pacatele, cere viata vesnica, face asta pentru ca Duhul Sfant deja a lucrat in inima lui. Biblia spune ca Duhul Sfant convinge lumea de pacat, judecata si neprihanire.
Altii se gndesc ca Dumnezeu a vazut ceva frumos in noi, ceva placut, si de aceea ne-a ales. Talharul de pe cruce avea in el tot ce se putea numi pacat. Probabil ca le facuse pe toate. Acest om era neplacut atat la trup cat si la suflet. Chiar daca oamenii ar gasi ceva, despre care sa spuna ca este bun in om, Dumnezeu nu gaseste nimic bun. Pavel spune: „Stiu ca nimic bun nu locuieste in mine..” In ochii lui Dumnezeu toti oamenii sunt pacatosi si lipsiti de slava lui Dumnezeu. Noi toti am fost morti in pacatele si faradelegile noastre. Dumnezeu nu vede nimic bun in noi cand ne mantuieste. Totusi, de ce o face?
Unii ndraznesc sa se gandeasca la faptul ca Dumnezeu va avea folos din urma convertirii lor. Dar asta nu se potriveste de loc in cazul talharului, acesta avea sa moara in cateva ore, nu putea face nici o lucrare. Dumnezeu nu ne mantuieste pentru ca ar avea vre’un folos de la noi, desi noi vom aduce roada, insa asta tot prin Duhul Sau. Nu trebuie sa luam nimic din meritul lui Dumnezeu atunci cand ne mantuieste. Totusi de ce alege El sa ne mantuiasca? Ce il determina sa o faca?
Raspunsul ar fi: Pentru ca Dumnezeu are mila de oricine ii place sa aibe mila, si se indura de oricine ii va placea sa se indure. Asa ca nu atarna nici de cine vrea, nici de cine alearga, ci de Dumnezeu care are mila. Nu poti decat sa ii fi recunoscator pentru ca s-a indurat de tine.
Asa ca tot ce poate face omul este sa strige la Dumnezeu dupa indurare, dar sa stie ca o poate primi sau nu o poate primi, si Dumnezeu ramane drept in ambele cazuri. Si daca omul ar raspunde: Atunci de ce mai baga vina? Caci cine poate sta impotriva voiei lui? Raspunsul este scris deja: „Mai degraba cine esti tu omule, ca sa raspunzi impotriva voiei Lui?”
Dumnezeu nu are nici un motiv extern ca sa ne mantuiasca, dar el o poate face si fara acest motiv. Singurul argument este in Dumnezeu. Aceasta este o veste buna, pentru ca altfel ar fi depins de noi, si noi suntem piesa cea slaba, acum daca depinde de Dumnezeu, El este cel tare, si asa este si mantuirea noastra.
romoflorin 