Celulele canceroase nu asculta de cap, de comanda creierului. Celulele canceroase nu sunt diferite de cele normale, sanatoase, dar sunt numite canceroase, pentru ca ele inceteaza sa mai asculte de creier si factorii care ii ghideaza unde sa creasca, sa se inmulteasca, prin ficat, rinichi, tesutul pielii, etc. Ci aceste celule incep sa se dezvolte haotic pe unde vor ele, asa apar aglomeratii mari de celule, crescute pe unde nu trebuie si care incurca tot organismul, provocand moartea in cele din urma.
Morala:
Astazi exista o adevarata moda sa nu te mai supui nici unei autoritati. Cum putem numi aceasta atitudine? Cum o putem diagnostica in mod logic? Sau unde va conduce?
Nu spun cu spirit de judecata, insa incerc sa atrag atentia asupra unui fenomen recunoscut de noi, cel putin pe plan medical. 🙂
Astept gandurile voastre.
romoflorin 
Aparitia celulelor de alt tip decat cele pe suportul carora cresc, sau pe tesutul in care se dezvolta, nu are cauze cunoscute, ci cel mult se stie ce anume le favorizeaza aparitia. Nu raspund la comenzile centrale pentru ca nu fac parte din tesutul unde cresc. Mai sunt si altfel de celule care nu raspund la comenzile creierului si care nu sunt canceroase si conduc la boli autoimune.
Daca vrei sa faci o analogie intre creier ca for de comanda central al organismului uman si raspunsul dat de celulele corpului la comenzile sale si respectiv Dumnezeu/creierul si oamenii/celulele corpului, trebuie avut in vedere si faptul ca unele raspunsuri deviate ale celulelor existau deja inscrise in memoria de dezvoltare viitoare a acestor celule, ceea ce stim ca tine de ereditate.
La prima vedere se poate face o analogie intre fenomenele fiziologice umane si cele sociale mai ales ca o lege naturala se aplica in orice domeniu. Numai ca simpla conformare sociala (sau comportamentul moral si cu respect pentru autoritate) nu este medicamentul aplicabil in orice boala. S-a incercat „formarea omului nou” prin constrangere si laica si religioasa, cu rezultatele pe care le cunoastem din istorie.
Cand te departezi de tinerete unde se manifesta toate rebeliunile, incepi sa vezi altfel si ajungi la convingerea ca la schimbarea individuala se rezuma totul, orice alta abordare „globalista” (pentru ca ai vorbit de diagnostic social) duce la totalitarism si autotoritarism.
Se mai poate spune ca dupa clasificarea temperamentelor umane 40% din populatia globului se incadreaza in persoane conformiste si care se supun (usor) autoritatii de orice fel. Mai sunt 40% dintre care provin cei cu inclinatie mai mare spre risc si aventura (rebelii) dar cu totii manifesta aceste inclinatii mai pregnant in adolescenta si tinerete si cu cat persista mai mult timp acest comportament cu atat devin adulti mai tarziu. O fi rau, o fi bine depinde daca privesti din punctul de vedere al individului sau al societatii.
Pe de alta parte exista o controversa veche intre supunerea in fata autoritatile laice stabilite de oameni si dreptul Bisericii de a conduce ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pamant. Cu timpul s-a despartit Biserica de Stat (alt subiect interesant) dar nu toti oamenii sunt impacati cu stapanirile laice.
Si un ultim punct de vedere acolo unde sunt abuzuri de orice fel exista si nesupunere. Fac referire la „revolutia noastra din decembrie 89” unde credinciosii erau sfatuiti sa nu se amestece si sa-i lase pe ceilalti sa se framante in miscari sociale. Au fost certuri si dezbinari intre credinciosi tocmai pentru ca nu este usor „sa te supui stapanirilor” nedrepte iar uneori revolta este o cale spre progres (macar) social.
Acum astept ca la toate comentariile mele „nebiblice” sa-mi raspunzi din punct de vedere scriptural si nu conteaza cat de taios vei fi. Nu pot sa vad viata si fenomenele vietii de orice fel decat prin prisma cunostintelor mele de o viata si tot ce pot face este sa le elimin pe cele care nu sunt conforme cu Cuvantul lui Dumnezeu.
Legat de celulele ereditare, si din punct de vedere spiritual la fel este. Este scris ca noi de la Adam mostenim firea pamanteasca, adica natura care ne face sa nu putem sa nu pacatuim. Este o mostenire, de asta nu poate sa scape nimeni, tot ce putem face este sa o recunoastem si prin Harul lui Dumnezeu sa iesim de acolo.
Legat de supunere, eu ma refer la caracter in special, nu la cine merita sau nu. Cred ca asa este si in viata: Eu imi iubesc tatal indiferent daca el merita, sau ajunge sa nu merite, imi e tata, trebuie cinstit oricum. Desi inteleg ce inseamna sa ai un tata nevrednic (nu il acuz pe al meu prin asta).
Iosif in Egipt s’a supus stapanilor, indiferent cum erau acestia, pagani, curvari, etc. Ascultarea nu pune conditii, cand e vorba de autoritate, fata de care tu dai socoteala.
Cine nu se supune autoritatilor mai mici, scuzandu-se in diverse feluri, nu se va supune nici lui Dumnzeu, de asemenea gasind niste scuze..
Avram ii spune bogatului din iad in Evanghlia lui Luca 16,31 : „Daca nu va asculta de Moise si de prooroci, nu va asculta nici daca ar invia cineva din morti” de aici eu trag concluzia, si pot recunoaste asta la oameni, cine este de treaba, se tine de treaba si in lucrurile mici si in cele mari. Cine nu se tine de cele mici, nici in cele mari nu se va tine de treaba, macar ca asa promite. 🙂
Adesea cum ne tratam autoritatea familiala, ne trezim ca asa ne purtam si cu Dumnezeu, sunt legate intre ele. Cum ne purtam cu profesorul la scoala, sau patronul la servici, asa ne purtam si cu pastorul la biserica. Sunt unii oameni cucernici care isi castiga cu mult har respectul celor din jur, insa asta nu este prea relevant pentru caracterul cuiva. (asa spun multi, daca ai fi tu…, si daca ai face tu.. cutare si cutare, atunci si eu as face. Asta de fapt vorbeste mult despre caracterul acelui om.)
De fapt majoritatea oamenilor acuza pe altii, ca sa isi scuze propriile nefacute. Nu stiu recunoasteti astfel de oameni in jur.
Multumesc de raspuns. Mai vorbim si iti doresc Har de la Domnul.