Intr-o familie de tineri casatoriti, baiatul era necajit ca sotia mereu cand ii prajea carnati in tigaie ii taia in capete, si lui ii placeau carnatii mai ales intregi. De cate ori o intreba de ce face asta ? Ea ii raspundea : “Asa se face !” El nu era multumit cu raspunsul. Intr-o zi era la soacra lui acasa si o intreba si pe ea, gandindu-se ca de la ea pleca obiceiul, dar soacra lui i-a raspuns la fel: “Asa se face!” In fine intr-un final ajunge la bunica lui dupa sotie, adica mama mamei fetei. Cand a ajuns la ea o intreaba acelasi lucru, de ce sotia mea cand prajeste carnatii in tigaie ii taie la capete? Si dv tot asa faceti? La care batrana ii raspunde: “Mama, pe vremea mea nu erau tigai asa de mari ca astazi, si carnatii nu incapeau intregi in tigaie, iar ca sa ii pot praji, trebuia sa ii tai”.

Asta e traditia. Lucruri care pentru o generatie anume aveau sens si un motiv real, dar care pentru noi le-au pierdut pe amandoua. Noi astazi spunem adesea: “Asa se face!” Nu e suficient. Nu asa se facea, ci “tigaile erau prea mici” de fapt.

Fie ca anul acesta sa gandim liber cu o minte spalata de prejudecati si traditii prin Cuvantul lui Hristos, si sa ne punem mintea la treba sa alcatuim o strategie noua si o modalitate actuala de lucru pentru ca Dumnezeu sa ne binecuvinteze si sa nu fim acuzati de lenevie.

Traditia ucine ratiunea si asta raceste ralatiile intre noi. Sa nu facem nimic din obicei, sa facem ceea ce are folos si duce la sfintirea noastra!Sa fiti binecuvantati in noul an!