O perspectiva crestina asupra postmodernismului – Ioan 14,6

Postmodernismul cere libertate de constiinta dar intr’un fel in care submineaza adevarul absolut.

Adevarul lui Dmnezeu spune: „Esti liber sa faci ce vrei dar vei suporta consecinte”

Varianta postmoderna spune: „Esti liber sa faci ce vrei si spui ca este bine, si nu suporti consecinte”.

Efectul ascuns este decesul adevarului, care implica si decesul moralitatii.

Pierderea convingerilor este obiectivul potmodernismului. Eu voi hotara ce este bine si ce este rau. Eu voi fi propriul meu dumnezeu. Omul incepe sa se uita in el insusi ca sa primeasca calauzire morala. Atunci pacatul devine ceva cultural.

Daca nu exista un standard absolut, nimeni nu poate vedea ce e bine si ce e rau. Este un intuneric absolut. Daca nu exista absolut, nu poate sa se faca judecati (pe baza a ce?). Ramanem doar cu opinii contradictorii.

Intr’o lume fara absoluturi, nu poate fi limita a directiei in care o iau legile, totul depinde de cine conduce (cei)

Factorul de decizie nu va fi in dreptate, ci in decibeli, intimidare, pozitii cheie, aranjamente, etc. Dreptatea cinstea si adevarul vor trece in nefiinta.

Logica si gandirea lineara nu mai sunt favorite ci chiar opresive, penru ca indreptateste pe unii si nedreptateste pe altii. In postmodernism toate ideile despre viata sufletului dupa moarte sunt la fel de adevarate, dupa cum sunt toate orientarile sexuale, toate religiile, etc. (In realitate nimeni nu e respectat cu adevarat, la nevoie orice se poate schimba).

In toate acestea esenta Crestinismului este atacata: Iisus a spus: „Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin mine” (Ioan 14,6) Religia crestina nu se va mai incadra pentru ca Iisus face o declaratie absolutista aici „decat prin Mine”

Concluzie:

Oare cati sunt constienti de aceste realitati?

Cine ia atitudine? Biserica? Intelectualii? (Pe timpul comunismului intelectuali luau pozitie asupra abuzurilor sistemului, acum sau cufundat in placeri, bineinteles nu toti)

Nu vreau sa inspir nesiguranta, adevarul lui Dumnezeu nu poate fi schimbat si nici Dumnezeu infrant sau cei ce sunt ocrotiti de El, as vrea sa inspir prudenta si gandire dreapta.

Postmodernismul fata in fata cu Dumnezeu

Una din trasaturile postmodernismului este ca el se uita la forma si nu la continut. Ceea ce spui nu are asa de mare importanta cat felul cum o spui. Si eu cred ca forma are importanta ei, dar continutul este mult mai important.Dumnezeu spune: „Veniti la mine toti cei truditi si impovarati si eu va voi da odihna” si au venit multi la el insa Iisus ii intreba: Ce vrei sa iti fac? Sa imi capat vederea. Si il ajuta. Altcineva a venit si i-a spalat picioarele cu lacrimile ei, a inteles Domnul ce vroia: „Pacatele iti sunt iertate!” i-a spus Domnul. Domnul nu a spus nimanui: Nu ai spus cum trebuia. Asa te-a invatat rabinul? sau Cum vi si ma deranjezi in casa la omnul acesta, nu vezi ca discutam ceva important? Forma, felul, pentru Domnul nu conta, continutul, ce vroiau oamenii aceia era mai important.

Citesc bloguri si vad cum marea majoritate povestesc, pun tot accentul pe felul cum spun, cu fantezie, cu farmec, nu pe ceea ce spune. Si nu pot sa spun ca nu ma fascineaza, dar cand vad ca continutul este relativ sau schimbator, atunci pot sa spun ca noi am abandonat ratiunea.

Adevarul elibereaza, adevarul lumineaza, da viata, tot asa cum lipsa lui te leaga, te adoarme, dar nu un somn al odihnei ci al mortii.

Existsa o pace de la Dumnezeu si exista o pace de la Satana.

Oare cati mai stau in taina sa discearna?