Un ateu mergea prin padure.

Ce copaci frumosi! Ce rauri puternice!

Ce animale minunate!

Isi zicea lui insusi.

Si cum mergea de-a lungul unui rau, a auzit un sgomot in spatele lui. S-a intors sa se uite. La 7 pasi departare de el a vazut un urs grizzly carea venea dupa el

.

A inceput sa fuga cat a putut de tare. S-a uitat peste umar si a vazut ca ursul era tot mai aproape de el. 

S-a uitat din nou si ursul era si mai aproapte. Si impiedicandu-se, cade pe pamant. Cand s-a intors sa se uite in spate, ursul era exact deasupra lui, gura era larg eschisa, labele pregatite penru al sfasia.

In clipa aceea Ateistul a strigat tare cat a putut el: “Doamne scapama!!” 

Timpul s-a oprit. 

Ursul a ramas blocat. 

Natura era tacuta. 

Ca o lumina deasupra lui, o voce i-a vorbit din cer: „Tu mi-ai negat existenta toti anii tai, ai invatat pe altii ca nu exist si ai sustinut ca creatia a aparut dintr-un accident cosmic. Si tu acum imi ceri sa te ajut in aceasta situatie foarte grea? Sa te tratez ca pe un credincios ?” 

Ateul s-a uitat in dreptul acelei lumini: “As fi un ipocrit daca Ti-as cere sa ma tratezi ca pe un Crestin acum, dar poate poti face pe URS sa fie un Crestin?” 

„Voi face cum ai spus.” Se auzi din cer vocea. 

Lumina a disparut. Sunetul naturii a revenit. Ursul era deasupra lui acum si el a inceput sa vorbeasca:

 “Doamne binecuvinteaza aceasta masa pe care o primesc din mana Ta, in Numele lui Hristos, Amin. “

** am scris in spirit de gluma si reflectare, nu cu spirit ironic, sarcastic.