Inima omului

“Fiule da-mi inima ta si ochii tai sa gaseasca placere in caile Mele” Pv. 23, 26

Daca dai lui Dumnezeu inima ta, care este bordul de control al vietii, adica ceea ce alegi tu de buna voie, ceea ce iti doresti tu insuti. Cineva spunea ca inima ta este evidentiata de ceea ce faci in timpul tau liber, sau cand nimeni nu te vede. Aceea esti tu cu adevarat. Inima aceea trebuie sa o dai Domnului si satunci el va face din tine o faptura minunata. Noi in realitate nu stim ce este cel mai bine pentru noi, desi avem o serie de dorinte si preferinte. Dumnezeu este cel ce stie ce este cel mai bine pentru noi, dupa cum si medicul ne sfatuieste ce este mai bine sa mancam sau sa facem ca sa ne fie bine. Nu totdeauna la medic, ceea ce iti place sa mananci iti face bine. Asa este si cu Dumnezseu, ceea ce iti face tie cel mai bine nu sunt dorintele tale, care adesea isi au originea in mediul tau inconjurator, anturaj, prieteni, mass-media. Daca dai inima ta lui Dumnezeu, El iti va ghida viata, si asta este mai sigur decat daca ai avea viata in propriile tale maini, cum considera unii, dar de fapt inima lor este in bratele culturii in care traiesti, sa in bragele modei, sportului, fiecare de domeniul in care este prins.

Caile omului

« Multe cai par bune omului, dar la capatul lor sunt caile mortii » Pv. 14,12

Asa sunt caile zilelor noastre care se bazeaza pe placere. Daca te simti bine fa-o ! Daca nu deranzezi pe nimeni fa-o ! Fara sa iti mai pui problema unde duce in cele din urma acel drum. Este un mod foarte nociv de a gandi. Chiar si profitul pe seama altora care este adus in frunte astazi de spiritul de competitie care stapaneste toate sferele sociale, este un sistem care duce la « moarte », adica in timp nu va rezista. Nu este suficient sa spui ca « mi se pare buna calea aceasta » trebuie sa fie dovedit in practica.