Cuvantul grecesc pentru suflet este ψυχή (psychē)

Printre funcțiile sufletului cele mai importante sunt: rațiunea, voința și simțirea. 

Atunci cand aceste funcții nu sunt ținute in armonie, dezvolți o boala sufletească. De exemplu, dacă rațiunea spune ca ceva e rău, și simțirea iubește acel lucru, dezvolți o boala psihică (devii masochist, maniac etc); dacă simțămintele tale sunt dezgustate de ceva sau cineva, și voința ta totuși alege acele lucruri, dezvolți o boala psihică (dezorientare, complex de inferioritate); dacă iubești un lucru și îl alegi mereu, iar rațiunea spune ca nu e bine, și totuși continui, dezvolți o boala psihica (depresie, tulburare de personalitate etc.).

Aceste procese pot continua la infinit, iar specialistii compun termeni, incercand sa defineasca fenomenele in continua expansiune.

Pentru a ieși din toate acestea, iubește adevărul și trăiește in el. Isus e Adevărul și Cuvântul sau ne ajuta sa traim in El. 

(Ioan 17:17) „Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.”

S-a născut la Nisa pe 22 septembrie 1867, fiica cea mai mare a lui Teodor şi Zenaida Callimachi. Ceilalţi fraţi ai ei sunt: Alexandru (n. 1866), Zenaida (n. 1870), Smaranda (n. 1871) şi Ioan (n. 1880). A fost în spatele traducerii bibliei de Dumitru Corniliescu. Ea avea pasiune pentru Cuvântul lui Dumnezeu, să Îl cunoască și să Îl facă de cunoscut. Ea vine din familie nobilă, domnitori, mitropoliți. A fost crescută cu teamă de Dumnezeu, de o guvernantă englezoaică. A citit ”Călătoria creștină” de John Bunyan, studiază în Germania, în Geneva. Se convertește în Paris unde predica un ucenic al lui C.H. Spurgeon. Citește cuvântul lui Dumnezeu. În țările europene era reformă creștină, iar ea suferea că în țara ei nu se știa de biblie, pentru că nu avea o traducere pe înțelesul poporului, ci o traducere veche în limbă arhaică. A avut aplecare nativă spre limbi, a fost expusă la carte. Ea a înțeles că misiunea ei era să pună românilor Cuvântul lui Dumnezeu pe masă. Numai prin Cuvântul scris vom ajunge să cunoaștem Cuvântul viu al lui Dumnezeu, spunea ea.

Cunoaste pe preotul Constantin Morar, care voia să facă o școală biblică. Ea începe să lucreze la traducerea Noului Testament, îl traducea din mai multe traduceri. Traduce ”Călătoria creștinului” din Germană, printr-un alt preot. Ea avea o relație foarte bună cu preoții. A venit războiul, și preoții s-au oprit în a o ajuta. Atunci ea traducea singură la traducerea Noului Testament.

În acea perioadă Dumnezeu mișcă inima lui Dumitru Corniliescu să înțeleagă mai mult despre Dumnezeu. El citește mai mult broșuri, care fac referire la Biblie. O citește, dar vede că nu înțelegea bine. A citit în alte limbi, era mult mai clare. Atunci a tradus Evanghelia după Matei, apoi un calendar de meditații biblice cu pasaje din Scriptură. Această traducere de calendar biblic ajunge la Prințesa Ralu Callimachi. Atunci ea ia legătura prin corespondență cu Dumitru Corniliescu. Ea începe să îl sponsorizeze să poată să traducă mai multe materiale biblice. În cele din urmă se întâlnesc, iar Prințesa îi propune lui Dumitru Corniliescu să traducă biblia. Ea va suporta toate cheltuielile, casă, masă la conacul ei, numai să vină, să traducă Biblia. El vorbește cu episcopul lui. Apoi el se duce la Stâncești, Botoșani, la conac și începe să lucreze acolo la traducerea Bibliei. în 1921 sfârșește de tradus toată Biblia. Ea lucra cot la cot cu el în tot ce se făcea. Ea își investește averea în Biblie, își vinde proprietăți, doar să fie o hârtie de calitate în tipărirea Bibliei. Ea era așa de modestă încât a vrut să fie anonimă, toată lauda să fie a Domnului. Viața ei a fost complicată așa cum se întâmplă la nivel înalt, soțul o părăsește, însă ea fiecare necaz princiar, îl tranformă și îl folosește într-o binecuvântare pentru spiritual. În urma divorțului ei, soțul îi dă zestrea ei, care nu era mică, ea și pe aceea o pune tot la dispoziția lui Dumnezeu, pentru a tipării mai multe biblii și ate cărți creștine. 

Prințesa Ralu Callimachi moare în 1944. Pe atunci trăia în București în casă din imagine  pe strada Batişte 31. După ce moare, vin comuniștii în România, confiscă toată averea monahală, dar era bogată față de Împărăția lui Dumenzeu, ea o investise total în Cuvântul lui Dumnezeu și literatură creștină, a ajuns în felul acesta o eroină a lui Hristos în România.

Dumnezeu să binecuvinteze exemplul ei și să nu treacă neobservată în istoria noastră. Cât bine a făcut românilor. Întradevăr a reușit să rămână anonimă cum și-a dorit, dar noi trebuie să știm cine a făcut atât de mult bine României și să îi urmăm exemplul!

În 1517 Martin Luther aduce reforma în Biserica Catolică, conștiința spirituală s-a trezit întâi la germani apoi țara după țară s-a trezit, producând o mulțime de lucruri extraordinare. S-a trecut de la superstiții la a face totul ca pentru Dumnezeu . Max Weber în cartea s-a ”Etica protestantă” spunea că reforma a adus progresul Europei, al științei și al economei în asamblu.

Apoi trezirea conștiinței spirituale s-a dus în Anghlia, de acolo în America, în care puritanii cautau un loc unde să își poată trăi credința conform Bibliei. Apoi trezirea conștiinței s-a dus în toată lumea: Africa, India, China, Corea de Sud producând efecte fantastice.

La revoluția franceză, în 1789, istoricii observă cum trezirea conștiinței spirituale a fost deturnată spre trezirea conștiinței naționale. De acum evlavia a fost inlocuită cu patriotismul. Și la fel ca în cazul trezirii conștiinței spirituale, această trezirea a conștiinței naționale a cuprins țară după țară în toată Europa, înlocuind evlavia cu patriotismul, care nu mai era caracterizat de dragoste și sfințenie, ci de revolte și violențe.

Iată ca valul acesta tinde să cuprindă întreaga lume, iar creștinii cu greu discern că trecerea de la conștiința spirituală, la conștiința națională, este ca trecerea de la lumină la întuneric. Înlocuirea evlaviei cu patriotismul, este ca înlocuirea aurului, cu fân și trestie. Dragi creștini, dacă vrem să fim cei mai buni patrioți, să căutăm împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, asta face cel mai mare bine patriei noastre. Țările sunt bune, ca sufletele noastre, dar dacă le scoți din voia lui Dumnezeu, le pierzi.

Isus spunea: ”Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” Matei 6,33.

(2 Cronici 7:17-20) ”Și tu, dacă vei umbla înaintea Mea cum a umblat tatăl tău, David, făcând tot ce ți-am poruncit, și dacă vei păzi legile și poruncile Mele, voi întări scaunul de domnie al împărăției tale, cum i-am făgăduit tatălui tău, David, când am zis: «Niciodată nu vei fi lipsit de un urmaș care să domnească peste Israel.» Dar dacă vă veți abate, dacă veți părăsi legile și poruncile Mele pe care vi le-am dat și dacă vă veți duce să le slujiți altor dumnezei și să vă închinați înaintea lor, vă voi smulge din țara Mea pe care v-am dat-o, voi lepăda de la Mine Casa aceasta pe care am închinat-o Numelui Meu și o voi face de pomină și de batjocură printre toate popoarele.”

Domnul îi spune lui Solomon, dacă va umbla cum a umblat tatăl său David, făcând tot ce i-a poruncit și dacă va păzi legile și poruncile Lui, îi va întări țara.

Dar dacă te vei abate, dacă vei părăsi legile și poruncile Mele și dacă te vei duce să slujești altor dumnezei, vă voi smulge din țara Mea…

Ascultarea duce la întărirea poziției noastre în Hristos în binecuvântare. Neascultarea duce la smulgerea noastră din țara făgăduită, din poporul lui Dumnezeu.

Când cineva pleacă din adunare, în zilele noastre, potrivit acestui pasaj, înseamnă că deja merge după alți dumnezei (banul, plăcerea, pântecele etc.) și Domnul a început să îl smulgă din țară. Oamenii nu pleacă din biserică pentru că nu le place ceva (precum zic), ei au început să facă lucuri neîngăduite, și Dumnezeu a început să îi smulgă din poporul Său. Asta este ordinea în Cuvântul lui Dumnezeu. Și nu pleacă ei, sunt scoși de Dumnezeu într-un fel.

Acțiunea ar trebui să fie nu cum să îi aducem înapoi, ci cum să îi întoarcem la faptele lor dintâi. Apoi se vor regăsi în poporul lui Dumnezeu și vor reveni între ei.

„Credință vine în urma auzirii și auzirea vine prin cuvântul lui Hristos”. (Rom. 10, 17).

Credință nu vine de la noi, ci de sus, este darul lui Dumnezeu. Credință însă vine sa lucreze în noi.

„Credință lucrează prin dragoste” în noi. (Gal. 5,6).

Omul cu fiul indracit când a venit la Isus sa ii elibereze fiul, a spus „dacă poate”. Isus imediat a constatat ca aceasta nu e credință de sus – „tu zici ‘dacă poți’. Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede.”

Credința nu este asa cum ne-o închipui noi, aceea nu este credință, ci gândurile oamenilor. Credințs are un standard, care dacă îl coboari sau modifici, nu mai este credință. Credință este dată de cuvântul lui Dumnezeu, de gândurile lui Dumnezeu, care sunt potrivite cu natura și caracterul Lui.

Credința nu vine de la noi, ea vine de la Dumnezeu, dar vine să ne schimbe pe noi, și ea lucreaza prin dragoste, ne schimba prin dragoste!

Știai că citind o carte pe săptămână, timp de un an, acumulezi cunoștințele echivalente unui MBA de doi ani, care poate costa între 20.000 și 100.000 de euro?

Știai că după ce citești aproximativ 30-40 de cărți bune pe un domeniu, nu mai descoperi lucruri noi, doar aprofundezi și vezi alte perspective pentru aceleași principii?

Știai că, în SUA, o persoană citește în medie 12 cărți pe an și tu, dacă citești o carte pe săptămână, ești de aproape cinci ori peste această medie?

Știai că indienii citesc în medie 10 ore/saptămână/persoană? În România, media e de 5 minute/zi/persoană.

Conform Eurostat, doar 6,2% din români citesc cărți. Suntem pe penultimul loc în Europa (Franța e pe ultimul cu 2,6%). Deci 94% dintre români nu citesc cărți.

Prin simplul fapt că citești o carte pe an, deja ai depășit 94% dintre români care nu citesc deloc. Dacă citești 52 de cărți pe an, ai intrat automat în top 1%!

Sursă: Lorand Soares Szasz

Când ești dedicat lui Dumnezeu, beneficiez de caracterul lui Dumnezeu: nu te părăsește, te ocrotește, te susține, te crește etc. De aici ai indrăzneală în tot ce faci, și în raport cu alți oameni. Ajuți, susții, nu te temi de caracterul lor, pentru că îl ai pe Dumnezeu de partea ta, care suplinește orice neajuns.

Când nu ești dedicat lui Dumnezeu, închinat lui Dumnezeu, tu te raportezi și te adaptezi la caracterul oamenilor: schimbător, oportunist, infidel, egoist etc. Deci te retragi, faci doar ce este sigur s.am.d. Nu ai pe cine să te susțină când ceva nefast se întâmplă.

Acum după ce tu te implici cu toată inima, faci lucru de cea mai bună calitate, oferi mai mult decît oferă alții, sau mai mult decât primești. Este evident că ești o resursă și o pâine caldă pentru alții, deci vei fii căutat, vei fi solicitat. Aprecierile vin întotdeauna la pachet cu criticile, dar e clar că aprecierile cresc peste un nivel și în cazul acesta.

Deci iată cu Dumnezeu joacă un rol central în societate, în relațiile interumane și în reușita ta personală.

Ai încredere în El, este singurul tău ajutor consistent, statornic, care poate veni în ajutor în mod eficient.

(Ps 25:3) ”Da, toți cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi dați de rușine, ci de rușine vor fi dați cei ce Te părăsesc fără temei”.

„Timpul este o monedă prețioasă. Cheltuie-o înțelept pe comorile cerești”. (Thomas Watson)

„Anul care îți stă înainte este o pustietate, așa că umblă prin el cu mana Cuvântului lui Dumnezeu”. (Samuel Rutherford)

„Începe-ți anul prin a-ți lega inima mai strâns de crucea lui Hristos”. (Samuel Rutherford).

„Cea mai bună hotărâre este cea de a muri zilnic față de păcat și de a trăi cu totul pentru Dumnezeu”. (Jonathan Edwards)

Înainte comuniștii puneau oameni sa persecute pe creștini, și nu prea reușeau. Acum nu ii pune nimeni și reușesc. De ce oare? Cred că lipsa rugăciunii, și a consacrarii. Odată acestea erau sfinte pentru credincios. Acum, oare ce mai este sfânt pentru credincios? 

Oamenii în vremurile acestea sunt puternic încercați în credința lor, în viață în general. Atâtea voci te cheamă, atâția profesori ții se arată, nu mai știi la cine să te uiți și după cine să te iei.

Domnul ne dă un critetriu după care să ne luăm: ”După roadele lor îi veți cunoaște” (Matei 7).

Roada se referă la: ce învață (vezi să fie bazat pe Cuvânt, Hristos), ce trăiește (fezi să fie împlinitor cu fapta, nu doar ascultător uituc), ce rodește (uită-te în familia lui, uită-te în ultimii 10 din viața lui).

Să fiți binecuvântați!

• Publicat pe X tweeter Elon Musk

Numele lui Dumnezeu din Biblie în iudaism reprezintă atributele lui Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că așa cum este numele, așa poate să facă. A te îndoi de acest lucru este o nesocotire a numelui lui Dumnezeu. De aceea fără credință este cu neputință să fim plăcuți lui Dumnezeu, pentru că este ca și cum îi pui la îndoială numele. Este și o veste bună, că în Dumnezeu găsim tot ceea ce avem nevoie în viață și noi va trebui să luăm așa cum este scris, și să învățăm să nu trecem peste ce este scris. Prin credință, nu totdeauna înlelegem, dar trebuie să ne odihnim în credință pe semnificația Numelui lui Dumnnezeu, pentru că aceea va face Dumnezeu în viața tuturor celor ce cred în El.

1. El – אֵל (Psalm 90, 2) = Dumnezeu.
2. El Eloah – אֵל אלוה (Geneza 17, 1) = Dumnezeu măreț, tare.
3. Elohim – אלֹהִים (Geneza 17, 7) = Dumnezeu creator, puternic.
4. El Șadai – אֵל אֲבִיר (Geneza 49, 24) = Dumnezeu atotputernic.
5. Adonai – אֲדֹנָי (Geneza 15, 2) = Domnul, stăpânitorul.
6. Iehova – יְהוָה (Deuteronom 6,4) = Domnul veșnic.
7. Iehova Ire – יְהוָה יִרְאֶה (Geneza 22, 14) = Domnul va purta de grijă.
8. Iehova Rafa – יְהוָה רֹפְאֶךָ (Exod 15, 26) = Domnul care vindecă.
9. Iehova Nissi – יְהוָה נִסִּי (Exod 17, 15) = Domnul steagul meu.
10. Iehova M’ Koddesh – יְהוָה מְקַדִּשְׁכֶם (Levitic 20, 8) = Domnul care sfințește.
11. Iehova Shalom – יְהוָה שָׁלֹום (Judecător 6, 24) = Dumnezeu pacea noastră.
12. Iehova Elohim – יְהוָה אֱלֹהִים (Geneza 2, 5) = Domnul Dumnezeu.
13. Iehova Tsiddkenu – יְהוָה צִדְקֵנוּ (Ieremia 33, 16) = Domnul neprihănirea nostră.
14. Iehova Rohi – יְהוָה רֹעִי (Ps. 23, 1) = Domnul păstorul meu.
15. Iehova Shammah – יְהוָה שָׁמָּה (Ezechel 48, 35) = Domnul este acolo.
16. Iehova Savaot – יְהוָה צְבָאֹות (Isaia 1, 24) = Domnul ostirilor.
17. El Elion – אֵל עֶלְיֹון (Deuteronom 32, 8) = Cel preaînalt.
18. El Roi – אֵל רֳאִי (Geneza 16, 13) = Dumnezeu care vede.
19. El Olam – אֵל עֹולָם (Psalmul 90, 1-3) = Dumnezeu veșnic.
20. El Ghibor – אֵל גִּבֹּור (Isaia 9, 6) = Dumnezeu tare.

Am discutat de mai multe ori cu tineri care caută adunări cu mulți tineri și întâlniri mari. Mereu am avut așa o reținere față de aceste suflete, care merg după ce izbește privirea, fără să înțeleagă că în acele mulțimi mari de tineri se ascund mulți anonimi..

Mă gândesc la David, la ce întâlniri numeroare de tineri a participat, ce întâlniri mari de sfinți a frecventat? Și totuși a fost un om după inima lui Dumnezeu. Daniel în Babilon, ce întâlniri cu numeroși tineri a frecventat, ce adunări mari de oameni a urmat? Și totuși era preaiubit și scump înaintea Domnului.

Eu cred că pentru a fi preaiubit și scump înaintea Domnului și după inima Lui, ai nevoie de patru lucuri:

1. În primul rând ai nevoie de cuvântul lui Dumnezeu. Citește-l și începe relația cu Dumnezeu în baza acelui cuvânt. Când citești cuvântul îți vorbește Dumnezeu, când te rogi, îi vorbești tu Lui. De asta ai nevoie în primul rând ca să fii preaiubit și scump înaintea Domnului. Și după cum vezi, nu depinde de alții.
2. În al doilea rând ai nevoie de rugăciune. Vorbește cu Dumnezeu. Relația cu Dumnezeu este viața veștinică: ”Viața veșnică este aceasta, să te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Hristos pe care l-ai trimis tu.” (Ioan 17,3). Deci nu cât citești contează numai, ci cât vorbești cu Dumnezeu despre ceea ce citești în Cuvântul Lui. Fă legământ cu El, angajează-te înaintea lui cu diverse lucuri. El nu va rămânea dator, te va binecuvânta foarte mult. Numai stai în fața Lui. David și Danie în asta excela!
3. Stai în partășie cu alți credincioși. Asta nu înseamnă în fiecare duminică cu alții, sau așa pe unde prinzi, că oricum toți sunt frați. Cei ce fac asta, au lucuri de ascuns și stau la distanță de toți, ca să nu afle nimeni nimic.. Părtășie înseamnă să te atașezi unei biserici locale, și să fii credincios aceleia și la bine și la rău, și împreună cu acei credincioși, să zidești lucrarea lui Dumnezeu din locul acela. Și oricâți ar fi, tu vei fii împlinit, pentru că faci lucrarea lui Dumnezeu împreună cu ei. David avea câte unul, când Samuel, când Ionatan, când Hușai. Daniel avea tri și buni: Hanania, Mișael și Azaria. Și au fost preaiubiși și scumpi acești oameni. Dacă Dumnezeu dă mulți, va trebui să fii cu atât mai atent, pentru că mulțimile sunt mai greu de gestionat.
4. În cele din urmă pentru a fii preaiubit și scump înaintea lui Dumnezeu trebuie să slujești, nu să ți se slujească. David a slujit de mic în armată, nu a așteptat să fie izbăvit de Goliat, s-a luptat el cu Goliat. Asta înseamnă slujire, să te sacrifici, să te pui cu Goliat. Dar Domnul a fost cu el. Când slujești, ești fericit indiferent de numărul celor pe care îi slujești, mic sau mare, este ogorul tău în Domnul și o faci cu toată inima și sfințenia pentru ca să zidești lucrarea lui Dumnezeu în locul acela. Atunci ești fericit în lucrarea ta! După cum vedem nici una din aceste lucuri nu ține de număr, ci de sfinți.

(Dan 11:32) ”Dar aceia din popor care Îl vor cunoaște pe Dumnezeul lor vor rămâne tari și vor face mari isprăvi.”

De ce fac ispăvi mari cei ce cunosc pe Dumnezeu? Care este sensul? De ce rămân ei tari?

Ei știu că Dumnezeu este atotputernic, poate face orice, iată cum a fost cu Iosif în sclavie, în închisoare, iată cum acel paharnic și-a adus aminte de Iosif, chiar în acel moment de criză în Egipt. Cine cunoaște pe Dumnezeu în toată măreția Lui, știe că aceste evenimente nu sunt decât mâna lui Dumnezeu la lucru pentru Iosif, pentru că el a fost credincios și nu s-a compromis, ci a slujit pe Dumnezue în orice condiție și stare.

Cei ce cunosc pe Dumnezeu știu că Dumnezeu nu doar este puternic și mare, ci poate să dea această putere și lor ca să împlinească interesele lui Dumnezeu. Așa a câștigat David lupta cu ursul, leul, Goliat și apoi cu toți filistenii, sirienii etc. El a știut că Dumnezeu are cumva, fără să înțeleagă el cum, abilitatea să îl izbăvească de neînțelegerile poporului, care a ucis atâția regi, știe că într-un fel sau altul Dumnezeu poate să îl izbăvească de vrăjmași care sunt mai puternici decât el.

Toate aceste cunoștințe ține pe cel ce le are, sfânt, tare, nu poate să supere cu ceva pe Dumnezeu când știe toate acestea. Iar Dumnezeu de partea cealaltă îl ridică la vremea potrivită pentru a împlini cu el toate planurile Sale.

Dacă ne uităm la David în Psalmul 18, el vorbește cu Dumnezeu personal: ”Te iubesc din inimă Doamne, tăria mea!”. Nu că așa spune statutul cultului…. Nu că așa spune predicatorul cutare, autorul cutare. Dumnezeu este interesat ce zici tu personal despre El, din inimă. E posibil ca unii să consimtă verbal multe adăvăruri mărețe despre Dumnezeu, că a dat pe pe Fiul Său la moarte pentru noi, că ne-a mântuit, că ne-a dat Duhul Sfânt, că toată scriptura e insuflată de Dumnezeu ca să ne învețe. Însă dacă dincolo de aceste consimțiri, pe care le-ai mărturisit și poate te-ai și botezat, Dumnezeu este interesat cum îl tratezi tu personal în relația voastră. Ești tăcut? Ești incativ în relația asta cu El? Sau te rogi doar formal în biserică atunci când ești pus, sau te rogi la masă și în alte împrejurări cu alții. Tu personal ce spui despre El. Unii se roagă, dar în inima lor sunt suspicioși cu privire la Dumnezeu. Oare va vrea Dumnezeu să mă ajute? Oare de ce nu îmi răspunde? Oare eu sunt demn de Dumnezeu? (și pun sub semnul îndoielii jertfa lui Hristos, care i-a desăvârșit înaintea lui Dumnezeu, justificându-i).

Dragii mei, aici este cheia. Poți să declari absolut fiecare verset din biblie cu privire la Dumnezeu, dar dacă tu personal nu te apropii de Dumnezeu, într-o relație pe vecie, de angajamente, încredere, devotament, să faci lucruri personal pentru Dumnezeu, nu pentru oameni (David a vrut să facă un templu pentru Dumnezeu. Doar așa pentru sufletul și relația lui cu Domnul, nimeni nu i-a cerut. Pavel a vrut să lucreze fără plată, doar ca să o facă pentru Dumnezeu, să îl coste, Dumnezeu îi permitea să trăiască din evanghelie. David de semenea a refuzat jertfe ieftine). Vedem aici o relația personală cu Dumnezeu, vedem aici personalitate în dragoste, nu o dragoste platonică, declarată, știți vorba aceluia față de soția lui: ”Dragă ți-am zis al altar că te iubesc, când mă voi răzgândi te anunț eu!” Mai în glumă, mai în serios, cred că așa fac unii cu Dumnezeu, și de aceea roadele umblării unora cu Dumnezeu este într-un fel, și a altora este altfel.

A citi biblia cantitativ și calitativ are scopuri și efecte diferite. A citi biblia cantitativ, ca volum, are scopul de a te păzi de pacat. (Ps 119:11) ”Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.” Scopul este să nu păcatuiești, este ca un zid de apărare al unei cetăți, știi că Dumnezeu spune să nu face asta, să faci asta. Chiar dacă nu înțelegi deplin, tu mergi prin credință și faci ce spun Dumnezeu. Citind cantitativ, tu obții imaginea de ansamblu, prin credință, încă nu înțelegi tot, dar ai imaginea de ansamblu, știi tot planul lui Dumnezeu de la Geneza la Apocalipsa, iar acest lucru este foarte important ca să nu fii înșelat, ispitit și trântit. Prima data citește cantitativ, ca să ai zitul zidit în jurul cetății sufletului tău.

A citi biblia calitativ are alt scop și alt efect: (Iac 1:25) ”Dar cine își va adânci privirile în legea desăvârșită, care este legea slobozeniei, și va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” Adâncirea în legea Domnului are rolul de a te face fericit. Nu mai mergi prin credință, fără să înțelegi lucrurile, ci mergi din înțelegere, din încredințare, deja ești un slujitor, poți învăța și pe alții. Nu trebuie să ne îngânfăm, pentru că mereu vor fii lucruri pe care va trebui să le luăm prin credință, pentru că încă nu le înțelegem, dar când îți adâncești privirea și începui să înțelegi, atunci devii împlinit, creșterea până la statura Domnului Isus Hristos este continuă.

Fă tot ce poți pentru slava lui Dumnezeu. Începe să faci asta, cât de puțin, dar începe. Apoi începe să crești în asta, cât de puțin, dar crește. Apoi treci la cât de mulț poți, dar în mod sănătos. Nu permite nimănui să te nesocotească, ești om după chiul și asemănarea lui Dumnezeu, El nu are ceva mai prețios pe pământ. Hristos este calea în totată aceasta lucrare.

(Ps 8:1) “Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul! Slava Ta se înalță mai presus de ceruri.”

Măreția lui Dumnezeu este mai presus de tot ce e pe pământ și în ceruri. Lucifer când nu era căzut, un heruvim ocrotitor plin de frumusețe și înțelepciune, chiar și atunci era palid și incomparabil cu măreția Domnului, atunci când se revelează. Problema noastră este că suntem în întuneric și nu îl vedem pe Dumnezeu cum este, dar nimic nu se compara cu El. Chiar îngerii privesc la lucrările lui Dumnezeu cu biserica, pentru ca ei continuă sa învețe și sa îl descopere pe Dumnezeu. Când El se descoperă noi vedem ca slava Lui este mai presus de ceruri. Vedeți ca Lucifer a tras repede și la început, atât ÎNGERII, cât și omenirea după el, el știa aceste lucruri, ca Dumnezeu e mult mai sus decât el și tot ce exista, timpul arată acest lucru în defavoarea lui și în favoarea noastră.