La conferinta Big Impact cu Ravi Zacharias, acesta incerca sa ne exlipce un fenomen nefast al maselor si ne-a dat un caz din viata lui Stalin.

Iosif Stalin a fost intrebat odata de o functionara in stat cu autoritate si apropiata lui. Era printre putinele care puteau sa ii puna intrebari dificile fara sa riste sa isi piarda viata. Ea l-a intrebat: “Cat mai ai de gand sa ucizi poporul acesta si el sa te urmeze totusi?” La care Stalin nu ii raspunde, dar cere sa i se aduca o gaina vie. I se aduce, el o ia la subtioara si incepe sa ii smulga penele pe viu. Sarmana gaina se zbatea de moarte dar nu se putea elibera din mainile crudului tiran. A continuat sa smulga penele gainei, spre tortura ei, pana gaina a ramas fara pene si cu urme de sange. Apoi ia niste firimituri de paine in palma si se indreapta spre ciocul gainei, tocmai jumulite pe viu. Si ce credeti ca face gaina? Ati ghicit, a inceput sa manance. Dupa aceea a lasat gaina jos, a luat alte firimituri de paine in mana in ochii gainei si a iesit din camera. Stiti ca a facut gaina? A inceput sa mearga dupa Stalin ca acesta sa ii dea de mancare.

Dupa toata aceasta demonstratia Stalin ii spune functionarei lui: “Cred ca ti-ai primit raspunsul in aceasta actiune. Asa sunt si oamenii, cu cat te porti mai dur cu ei, cu atat te vor urma ca sa obtina hrana de la tine”

Am fost asa intristat sa imi dau seama de acest mecanism psihologic din om, in fiinta sarmana a omului. Insa m-am gandit la prigoana crestinilor si felul cum nu au putut niciodata sa fie ingenunchiati aceia care cred in Dumnezeu cu adevarat. Incepand din paginile sfintelor scripturi: Sadrac, Mesec si Abed Nego, Daniel, si continuand cu primul martir Stefan, apoi istoria primelor sescole pana la puscariile comuniste, sau tarile arabe de astazi.

In concluzie acest fenomen in masa nu functioneaza intr’un singur caz, al celor nascuti din Dumnezeu. In cazul crestinilor adevarati aceasta medoda nu are nici o putere. Sa fim constienti de asta si sa nu ne lasam amagiti de vechiul stapan!

Rom. 1,1

Este foarte interesant cum se prezinta apostolul Pavel pe sine, cum se vede pe el si felul cum traia el. In primul rand se vede pe sine ca si:

Rob al lui Isus Hristos. Nu se vede umilit de aceasta postura. Cred ca aceasta il inalta cel mai mult. Robul lui Hristos este cel mai mare intre oameni! Robul nu este liber de stapanul sau. Desi Hristos este Domn peste univers, El ne-a lasat libertatea sa il urmam sau nu. Pavel s-a pus in unica forma potrivita fata de Isus Hristos, pentru cine are urechi de auzit sa auda, aceea ce robi ai Sai.

Chemat sa fie apostol. Pavel nu si-a luat singur acest drept de apostol, ci a fost chemat de Hristos la aceasta lucrare. El nu a fost pus de oameni apostol, Hristos a trimes pe Anania la Pavel sa il vindece si sa il ridice pentru slujba, apoi i l-a dat pe Barnaba. Pavel a fost chemat la acea slujba deosebita, nu a luptat pentru ea nici o clipa, a fost chemat de Dumnezeu si atat. Apoi s-a jertfit cu totul pe sine sa o indeplineasca intr’un chip vrednic de Dumnezeu.

Pus deoparte ca sa vesteasca Evanghelia lui Dumnezeu. Aceasta este prima definitie a sfinteniei: “pus deoparte”. Adica consacrat. Cum este termenul de astazi in lume “profesionist”. Numai de asta se ocupa toata viata lui. Nu inseamna ca nu avea servici, din care isi castiga painea, dar el avea o singura chemare, avea o singura sarcina din partea cerului: sa vesteasca evanghelia. A platit scump pentru ea, probabil ca asemeni lui David, i-a fost rusine sa aduca jertfa lui Dumnezeu care sa nu il coste nimic.

Doamne, ce om a fost Pavel! Ajuta-ne sa intelegem ca si noi suntem asemeni lui, iar modul Tau de a lucra este acelasi.

Dumnezeu sa ne binecuvinteze!

In zilele noastre creste scepticismul si ostilitatea pentru scriptura. Creste de asemenea nestiinta biblica. Ceea ce multi nu realizeaza este ca scepticismul aduce o insingurare a sufletului. El pare a fi o intelepciune pentru ca pune la indoiala si incearca fiecare afirmatie daca este adevarata sau nu, dar in realitate lasa un suflet gol, creind un vid care nu poate ramanea mult asa, pregatind locul altei invataturi, altor adevaruri, altei persoane.

Acesta a fost unul din efectele majore ale comunismului, a golit sufletele oamenilor. Asta a putut fi o binecuvantare, acolo unde s-a mers cu Evanghelia, dar si o paguba, acolo une oamenii au imbratisat alte lucruri.

Spunea cineva ca oamenii au stiut sa faca fata comunismului insa nu stiu sa faca fata prosperitatii. Aceste lucruri ar trebui sa ne framante pentru ca nu vom reusi niciodata sa usuram o povara pana cand noi nu vom simti o acea povara pe inima noastra.

* ganduri inspirate de la conferinta cu Ravi Zacharias