Jonathan Edwards marturiseste:
„Cativa dintre copiii nostri au vorbit si ei despre aceste lucruri si si-au manifestat dorinta de a-si parasi parintii si toate lucrurile din lume, ca sa fie cu Hristos; unii au tanjit atat de mult dupa Hristos, si L-au asteptat atat de tare, incat si-au pierdut toata puterea trupeasca. Altii au fost atat de coplesiti de iubirea lui Hristos, care a murit pentru niste fiinte atat de sarmane, nenorocite si nevrednice, incat si-au istovit toate puterile. Cateva persoane au fost atat de impresionate de slava lui Dumnezeu si de frumusetea lui Hristos, icat puterea si viata lor parea ca abea mai palpaie; si dupa toate probabilitatile, daca Dumnezeu le-ar fi descoperit putin mai mult din slava Sa, fiinta lor nu ar fi rezistat. Am vazut pe unii si am discutat cu ei, si sunt sigur ca nu bausera, si nici nu erau cuprinsi de vre’o ratacire entuziasta. Cand au putut sa vorbeasca, mi-au vorbit despre slava desavarsirii lui Dumnezeu, despre minunatia harului Sau in Hristos, si despre nevrednicia lor, intr’un fel care nu poate fi redat. Sentimentul nimicniciei si ticalosiei lor, si dispozitia de a se umili inaintea lui Dumnezeu, erau proportionale cu lumina si bucuria din inimile lor.”
* Jomathan Edwards – Despre trezire