Un tata tanar si ranchiunos isi reaminteste despre nefericitele zile ale copilariei si si-a reinoit juramantul sau: „Niciodata nu voi fi ca tatal meu”. Tatal sau bause, fusese necredincios sotiei sale si neglijaze cu totul pe fiul sau.

Acum fiul era casatorit si avea propria lui familie. Niciodata nu bea, era foarte credincios sotiei sale si petrecea ore intregi cu familia sa. Totusi, aceia care erau mai apropiati de el ziceau: „Esti exact ca tatal tau!” De ce era oare asa?

Cand fiul declara „Niciodata nu voi fi ca tatal meu”, el stabilea un standard de comparatie cu tatal sau.

„Concentrarea emotionala” asupra actiunilor vizibile ale tatalui sau il impiedica sa si-l scoata din minte. Acele ganduri au devenit preocupari dominante in mintea lui.

Cu cat se gandea mai mult asupra faptelor tatalui sau, cu atat mai adanca devenea indarjirea sa. Indarjire observata de aceia care ii erau apropiati. Erau deasemenea evidente mandria, egoismul, incapatanarea si o multime de alte atitudini fundamentale destructive.

Erau aceleasi atitudini pe care le avusese tatal sau. Aceia care erau cei mai apropiati de amandoi, puteau sa spuna fiului, „Esti la fel ca tatal tau!”.

* adaptat dupa „Cercetare asupra principiilor de viata” Bill Gothard