Unul se plangea de uitare si spunea:
„Am inceput sa uit asa de repede, incat imi caut ochelarii, ii gasesc, ii pun la ochi, apoi intreb pe altii, nu ai vazut ochelarii mei? Si dupa fata lor, imi dau seama ca sunt pe nasul meu.”
La care altul ii raspunde: „Asta nu e nimic. Eu deschid usa, si cand sunt deasupra pragului, nu mai stiu ce am vrut sa fac, a intru sau sa ies..”
Un altul il linisteste si spune: „Mie mi se intampla si mai rau, cand sunt in pijamale si stau pe marginea patului, nu mai stiu daca m-am culcat, sau trebuie sa ma culc.”
Atentie la uitare! 🙂
Care credeti ca sunt cauzele uitarii si cand? ( memoria, stresul, oboseala, indisciplina )
romoflorin 
ai fost ieri la hramul manastirii de la buciumeni?
nu 🙂
am uitat sa ma duc .. 😀
(glumesc) este vorba de uitare
UITAREA este un semn care indica in mai multe directii.
Psihologic avem tendinta sa selectam inconstient amintirile in ordinea importantei, (data de noi) adica uitam ceea ce ni se pare mai putin important. Iar important este in general ceva ce tine de temperament: unii au placerea (ceea ce aduce satisfactie) ca prioritate, iar altii au datoria ca prioritate. (Mai sunt si rationalii si idealistii dar in general aceate tipuri sunt reprezentate mai putin in populatie).
Tot din punctul de vedere al mecanismelor de gandire, uitarea (sau amnezia temporara) poate fi efectul dat in scoarta cerebrala de o ideie (obsesiva), eveniment sau criza socante si care stimuleaza o zona cerebrala mare acoperind si centrii in care avem stocate alte aduceri aminte. Sunt socurile de pe urma razboiului, al accidentelor rutiere sau de alta natura, dar si a traumelor de divort, decese, etc. Toate au repercursiuni asupra atentiei si memoriei umane.
Ca un exemplu sugestiv ar fi sa consideram scoarta cerebrala o harta pe care sunt aprinse mai multe beculete, centri activi ai vorbirii, locomotiei, vederii, etc si unul dintre beculete se mareste ca intensitate si acopera cu iradierea lui celelalte centre care desi nu sunt impiedicate sa functioneze sunt parca acoperite de centrul dominant (stimulat de o ideie, eveniment sau criza).
Si ar mai fi cauze naturale de varsta, adica cu varsta celulele cerebrale (neuronii) mor si nu se mai refac cum sunt celulele celorlalte tesuturi, si apar spatii goale in materia cenusie, care afecteaza radical memoria. Fenomen natural al imbatranirii dar si patologic in bolala Alhzeimer.
„memoria, stresul, oboseala, indisciplina”
Am zis cate ceva de „memorie”. Stresul tine de standardele pe care dorim sa le atingem si sa le depasim. Asa ca nu este factor din afara ci tine de noi. Factorul real din afara (ca stres) este atmosfera ostila (conflictuala) in care traiesc unii oameni (chiar daca n-au contribuit la asta) dar nici nu stiu cum sa o dezamorseze. Oboseala tine tot de cat de bine reuseste cineva sa-si gestioneze timpul. Si „indisciplina” este consecinta unei educatii lipsite de disciplina. Se corecteaza foarte greu sau niciodata. Nu ma refer la exercitiul de memorare al copiilor care este parte componenta (daca nu chiar dominanta) a procesului de invatamant, ci la programul zilnic al copilului inclusiv jocurile si divertismentul (care sunt mari cheltuitori ai timpului parintilor). Vrei sa ai un copil responsabil (dintre cei care au ca prioritate placerea, sau mai exact cei care au inclinatii artistice) invata-l sa respecte un program (nu programul parintilor ci unul facut pentru ei cu ce le dezvolta aptitudinile si imaginatia creatoare).
Multumesc. Interesante informatii.
despre articolul cu existenta raului, ma gandesc inca. Nu este un subiect usor, sau poti gresi usor. 🙂
Este o situtie neplacuta cand uitam sa multumim Domnului pentru ziua ce a trecut,pt.ce am resit sa facem,dar mai rau Sa-i cerem iertare pentru pacatele facute.
Sa uitam sa cerem iertare, asa da uitare. Se spune ca raul se intipareste cel mai tare in creierul nostru, substanta secretata atunci cand il experimentam, sub diverse forme, si trairea emotionala il face sa fie aproape de neuitat, de aici si obiceiurile rele se formeaza mai repede. Insa cand uitam sa marturisim raul, sau sa il recunoastem, cred ca asta are de a face cu caracterul nostru, cu vointa nostra.
Domnul sa ne ajute!
auzi mai una… urmatorul spune: la mine e mai rau… despre ce vorbeam?! uneori mi se intampla si mie…
Este de dorit si benefic sa uitam.suferintele,supararile care actualizate si mereu fiind preocuparea de capatai,ne creaza suferinte nemai putand sa avem in atentie activitatea zilnica si sa ne bucuram cu cei apropiati dar mai mult de partasia cu Domnul.
Emy:
si mie mi se intampla cate odata. Cred ca asta e pentru a vorbim prea mult. 🙂
isilve:
este adevarat ca uitarea este necesara, si chiar o virtute uneori. Cand este vorba de greseli sau pacatele altora.