Noi nu ducem lipsa de oameni fara viziune, fara invatatura si talent, ci ducem lipsa de oameni cu initiativa, harnici, perseverenti. Am intalnit mai multi oameni extraodinari, in care vedeam un potential real, insa prea slabi in actiune, cu mainile prea slabe, incurcati cu treburile vietii, servicii, aveau ganduri extraordinare, dar prea slabi pentru a le implementa, ei asteaptau ca oamenii sa asculte imediat tot ce spun ei, si daca nu, ei si-au facut partea !? Cat irealism.. Nici pe Hristos nu l-au tratat mai bine. Asa este natura umana decazuta, mai decazuta decat ne-ar place noua. Asa suntem si noi !?
Este adevarat ca ar fi mai usor ca sa le spui odata, de doua ori oamenilor un lucru si apoi sa te urmeze, decat sa tot stai printre ei si sa implementezi acel adevar/lucru. A doua variata este singura valabila in viata aceasta. Cei ce aspira la prima, cred ca se condamna singuri la faliment. Cat a stat Hristos cu ucenicii pana au invatat anumite lucruri? Si tot nu au invatat destul. Cat statea Pavel cu fratii pana punea o biserica cat de cat pe picioare?

Lupta trebuie dusa pe toate fronturile: sa ne rugam, sa vorbim, sa postim, sa practicam impreuna.

Nu stiu voi cum ganditi?