FITI OAMENI ! Talos V.

In toamna anului 1971 aveam deja doi ani de pastorat. Prin intermediul Seminarului Teologic Baptist din Bucuresti am primit invitatia sa ma duc la studii in Elvetia. In acest context si-a facut din nou aparitia Securitatea. De data aceasta, colonelul Z cu functie de general care coordona supravegherea Cultelor Religioase din Romania, m-a invitat la o colaborare profitabila pentru mine. Daca acceptam, aveam sa ma duc la studii in Elvetia si sa devin Secretar General al Cultului Baptist inainte de a implini varsta de 30 de ani. (Pana in 1990 nu am avut pasaport si nu mi s-a dat voie sa calatoresc in strainatate, nici macar la Chisinau unde fusesem invitat). Imi cerea un caiet-registru cu toti membrii bisericii si o scurta caracterizare a fiecaruia. Probabil ca ulterior ar fi trebuit sa completez noi date despre fiecare si astfel sa ii urmaresc. I-am raspuns ca aceasta atributie nu intra in sarcina mea de pastor si oricum s-ar putea sa aiba registrul de la cei ce au pastorit biserica inaintea mea. Daca nu are acest registru, inseamna ca pastorii care au fost inaintea mea si-au indeplinit bine slujba la care au fost chemati de Dumnezeu. I-am raspuns ca nu pot sa-mi spionez fratii, sa le predic si sa-i privesc in ochi. I-am spus ca eu „Am facut alegerea o data pentru totdeauna! Eu nu pot fi decat pastor! Daca as fi vrut sa lucrez in Securitate, am avut aceasta ocazie cand am fost admis la scoala speciala fara examen, iar acum am fi fost colegi.” 

Colonelul Z a revenit primavara. De data aceasta a trecut la amenintari. Pana si fetita care nu avea inca doi ani, mi-a spus ofiterul ca va avea de suferit. L-am infruntat si i-am spus ca voi anunta biserica. A ras si a rostit numele a sase colaboratori din comitetul bisericii. Avem totul sub control, parea sa spuna cu un aer de superioritate. A plecat furios. In Ianuarie 1990, Iosif Ton m-a rugat sa ma duc la biserica pe care o pastoream sa fiu martor la o discutie pe care urma sa o aiba cu dl. Z. Ofiterul de securitate parea speriat si plangea. „Sa nu imi publicati numele!”, se ruga dl. Z de pastorul Ton.

„Cauta sa te infatisezi inaintea lui Dumnezeu ca un om incercat, ca un lucrator care n-are de ce sa-i fie rusine…! (2 Timotei:2:15).

 

Ce ar trebui sa stie blogerii despre oameni?

  1. Oamenii sunt nesiguri. Da-le incredere. Nu-i trada, nu-i ocoli, nu-ti calca cuvantul.
  2. Oamenilor le lipseste simtul orientarii. Ofera un scop, o tinta, ajuta-l s-o gaseasca.
  3. Oamenii se descurajeaza. Cu nevoie de succese mici care sa le dea curaj pentru cele mari, au nevoie sa simta ca nu suntem impotriva lor.
  4. Oamenii vor sa aibe succes. Ajuta-i sa castige. Spunele ca oamenii au capacitate, rabdarea este o problema.
  5. Oamenii doresc relatii. Oferale atentie, respect, caldura. Una din cele mai importante nevoi ale organismului nostru este caldura. Oamenii cheltuiesc cel mai mult vara si iarna pentru a asigura o caldura buna in casele lor, in definitiv pentru trupurile lor. Si sufletele au o nevoie similara.
  6. Oamenii cauta modele pe care sa le urmeze. Fii un exemplu.
  7. Oamenii au nevoie sa fie intelesi si ascultati. Arata ca iti pasa si citeste cu atentie.
  8. Oamenii cauta un viitor mai bun. Adu speranta, spunele sa indrazneasca sa isi zideasca viata pe Cuvantul lui Dumnezeu.

Ce sa faci cand viata e nedreapta?

Oamenii sunt adesea neintelegatori, irationali si egoisti… Iarta’i oricum!

Daca esti bun, oamenii te pot acuza de egoism si intentii ascunse… Fii bun, oricum!

Daca ai succes, poti castiga prieteni falisi si dusmani adevarati… Cauta succesul, oricum!

Daca esti cinstit si sincer, oamenii te pot insela… Fii cinstit si sincer, oricum!

Ceea ce construiesti in ani altii pot darama intr’o zi… Construieste, oricum!

Daca gasesti linitea si fericirea, oamenii pot fi gelosi… Fii fericit, oricum!

Binele pe care il faci azi, oamenii il vor uita maine… Fa bine, oricum!

Da-i lumii tot ce ai mai bun si poate nu va fi niciodata de ajuns… Da-i lumii tot ce ai mai bun oricum.

La urma urmei este intre tine si Dumnezeu…

N-a fost niciodata intre tine si ei, oricum.

(Maica Tereza)