autoritate – romoflorin

Am gasit pe blogul „Anaayan-ei” o fotografie care mi-a adus aminte de un studiu al autoritatii in societate si in familie. Am prelucrat putin fotografia pentru a o face corespunzatoare acelui studiu. Astfel fotografia ar trebui sa arata asa:

La inceput autoritatea era luata prin forta de cei puternici, rebeli.

Apoi in societate s-a stabilit autoritatea barbatului, in perioada aceasta, cea mai lunga de altfel, erau si exagerari in privinta aceasta, femeia fiind tratata cu dezinteres.

Insa a venit si societatea moderna unde miscarea „feminista” a ridicat statutul femeii, dand pentru un timp autoritate cel putin egala cu a barbatului celor de sex feminin.

Astazi insa traim o schimbare de autoritate, giciti cine urca pe tron? Din fotografie puteti deduce. Astazi nu ne putem plange de autoritate in familii sau societate: copii, adolescentii, au devenit autoritatea. Oricat vi s-ar parea de neobijnuit, asta se intampla astazi, ei sunt rebeli, nesupusi (pentru ca sunt incurajati prin media si mentalitatea lumii de azi) tind sa controleze, sa manipuleze totul.

Studiile sociologice spun ca este cea mai riscanta situatie, intrucat in toate fazele de autoritate, aceasta este cel mai mult lipsita de maturitate.

Esenta pacatului este sa fi ca Dumnezeu dar fara Dumnezeu.

Esenta sfinteniei este sa fi ca Dumnezeu dar cu Dumnezeu si prin Dumnezeu. – (1Ioan 3,2)

Diferenta intre pacat si sfintenie nu este asa de mare cum le place unora sa spuna: „Noi nu suntem ca voi, noi suntem altfel, ne dorim altceva!” Aiurea! Voia Satanei este foartea asemanatoare celor sfinti cu un singur amanunt in minus (de aceea a si cazut asa de usor Adam si Eva, dorinta Satanei era asa de asemanatoare cu a lor, ca nici nu a observat amanuntul malefic). Sa fiu ca Dumnezeu dar fara El, prin propriile mele cai. „Ma voi sui in cer, imi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu” (Isaia 14,13).

Civilizatia de astazi este un ecou al celor din vechime condusi de Nimrod: „Hai sa construim un turn care sa tinga cerul”.

Pacatul este o criza de autoritate, o sete de afirmare cum spune proverbul: „Decat sa fac un bine cu capul tau, mai bine o prostie cu al meu” Sa faci neaparat ce vrei tu, nu conteaza bun sau rau, nu conteaza viitorul tau, ci sa ma afirm eu, sa ma manifest eu, etc. Nu Dumnezeu, nu parinti, nu pastori, profesori, etc. Doar eu.