Plecare vs smulgere din adunare

(2 Cronici 7:17-20) ”Și tu, dacă vei umbla înaintea Mea cum a umblat tatăl tău, David, făcând tot ce ți-am poruncit, și dacă vei păzi legile și poruncile Mele, voi întări scaunul de domnie al împărăției tale, cum i-am făgăduit tatălui tău, David, când am zis: «Niciodată nu vei fi lipsit de un urmaș care să domnească peste Israel.» Dar dacă vă veți abate, dacă veți părăsi legile și poruncile Mele pe care vi le-am dat și dacă vă veți duce să le slujiți altor dumnezei și să vă închinați înaintea lor, vă voi smulge din țara Mea pe care v-am dat-o, voi lepăda de la Mine Casa aceasta pe care am închinat-o Numelui Meu și o voi face de pomină și de batjocură printre toate popoarele.”

Domnul îi spune lui Solomon, dacă va umbla cum a umblat tatăl său David, făcând tot ce i-a poruncit și dacă va păzi legile și poruncile Lui, îi va întări țara.

Dar dacă te vei abate, dacă vei părăsi legile și poruncile Mele și dacă te vei duce să slujești altor dumnezei, vă voi smulge din țara Mea…

Ascultarea duce la întărirea poziției noastre în Hristos în binecuvântare. Neascultarea duce la smulgerea noastră din țara făgăduită, din poporul lui Dumnezeu.

Când cineva pleacă din adunare, în zilele noastre, potrivit acestui pasaj, înseamnă că deja merge după alți dumnezei (banul, plăcerea, pântecele etc.) și Domnul a început să îl smulgă din țară. Oamenii nu pleacă din biserică pentru că nu le place ceva (precum zic), ei au început să facă lucuri neîngăduite, și Dumnezeu a început să îi smulgă din poporul Său. Asta este ordinea în Cuvântul lui Dumnezeu. Și nu pleacă ei, sunt scoși de Dumnezeu într-un fel.

Acțiunea ar trebui să fie nu cum să îi aducem înapoi, ci cum să îi întoarcem la faptele lor dintâi. Apoi se vor regăsi în poporul lui Dumnezeu și vor reveni între ei.

Cum vine credință?

„Credință vine în urma auzirii și auzirea vine prin cuvântul lui Hristos”. (Rom. 10, 17).

Credință nu vine de la noi, ci de sus, este darul lui Dumnezeu. Credință însă vine sa lucreze în noi.

„Credință lucrează prin dragoste” în noi. (Gal. 5,6).

Omul cu fiul indracit când a venit la Isus sa ii elibereze fiul, a spus „dacă poate”. Isus imediat a constatat ca aceasta nu e credință de sus – „tu zici ‘dacă poți’. Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede.”

Credința nu este asa cum ne-o închipui noi, aceea nu este credință, ci gândurile oamenilor. Credințs are un standard, care dacă îl coboari sau modifici, nu mai este credință. Credință este dată de cuvântul lui Dumnezeu, de gândurile lui Dumnezeu, care sunt potrivite cu natura și caracterul Lui.

Credința nu vine de la noi, ea vine de la Dumnezeu, dar vine să ne schimbe pe noi, și ea lucreaza prin dragoste, ne schimba prin dragoste!

Citește cărți!

Știai că citind o carte pe săptămână, timp de un an, acumulezi cunoștințele echivalente unui MBA de doi ani, care poate costa între 20.000 și 100.000 de euro?

Știai că după ce citești aproximativ 30-40 de cărți bune pe un domeniu, nu mai descoperi lucruri noi, doar aprofundezi și vezi alte perspective pentru aceleași principii?

Știai că, în SUA, o persoană citește în medie 12 cărți pe an și tu, dacă citești o carte pe săptămână, ești de aproape cinci ori peste această medie?

Știai că indienii citesc în medie 10 ore/saptămână/persoană? În România, media e de 5 minute/zi/persoană.

Conform Eurostat, doar 6,2% din români citesc cărți. Suntem pe penultimul loc în Europa (Franța e pe ultimul cu 2,6%). Deci 94% dintre români nu citesc cărți.

Prin simplul fapt că citești o carte pe an, deja ai depășit 94% dintre români care nu citesc deloc. Dacă citești 52 de cărți pe an, ai intrat automat în top 1%!

Sursă: Lorand Soares Szasz

Dacă nu ești dedicat lui Dumnezeu nu te poți dedica oamenilor

Când ești dedicat lui Dumnezeu, beneficiez de caracterul lui Dumnezeu: nu te părăsește, te ocrotește, te susține, te crește etc. De aici ai indrăzneală în tot ce faci, și în raport cu alți oameni. Ajuți, susții, nu te temi de caracterul lor, pentru că îl ai pe Dumnezeu de partea ta, care suplinește orice neajuns.

Când nu ești dedicat lui Dumnezeu, închinat lui Dumnezeu, tu te raportezi și te adaptezi la caracterul oamenilor: schimbător, oportunist, infidel, egoist etc. Deci te retragi, faci doar ce este sigur s.am.d. Nu ai pe cine să te susțină când ceva nefast se întâmplă.

Acum după ce tu te implici cu toată inima, faci lucru de cea mai bună calitate, oferi mai mult decît oferă alții, sau mai mult decât primești. Este evident că ești o resursă și o pâine caldă pentru alții, deci vei fii căutat, vei fi solicitat. Aprecierile vin întotdeauna la pachet cu criticile, dar e clar că aprecierile cresc peste un nivel și în cazul acesta.

Deci iată cu Dumnezeu joacă un rol central în societate, în relațiile interumane și în reușita ta personală.

Ai încredere în El, este singurul tău ajutor consistent, statornic, care poate veni în ajutor în mod eficient.

(Ps 25:3) ”Da, toți cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi dați de rușine, ci de rușine vor fi dați cei ce Te părăsesc fără temei”.