Am discutat de mai multe ori cu tineri care caută adunări cu mulți tineri și întâlniri mari. Mereu am avut așa o reținere față de aceste suflete, care merg după ce izbește privirea, fără să înțeleagă că în acele mulțimi mari de tineri se ascund mulți anonimi..

Mă gândesc la David, la ce întâlniri numeroare de tineri a participat, ce întâlniri mari de sfinți a frecventat? Și totuși a fost un om după inima lui Dumnezeu. Daniel în Babilon, ce întâlniri cu numeroși tineri a frecventat, ce adunări mari de oameni a urmat? Și totuși era preaiubit și scump înaintea Domnului.

Eu cred că pentru a fi preaiubit și scump înaintea Domnului și după inima Lui, ai nevoie de patru lucuri:

1. În primul rând ai nevoie de cuvântul lui Dumnezeu. Citește-l și începe relația cu Dumnezeu în baza acelui cuvânt. Când citești cuvântul îți vorbește Dumnezeu, când te rogi, îi vorbești tu Lui. De asta ai nevoie în primul rând ca să fii preaiubit și scump înaintea Domnului. Și după cum vezi, nu depinde de alții.
2. În al doilea rând ai nevoie de rugăciune. Vorbește cu Dumnezeu. Relația cu Dumnezeu este viața veștinică: ”Viața veșnică este aceasta, să te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Hristos pe care l-ai trimis tu.” (Ioan 17,3). Deci nu cât citești contează numai, ci cât vorbești cu Dumnezeu despre ceea ce citești în Cuvântul Lui. Fă legământ cu El, angajează-te înaintea lui cu diverse lucuri. El nu va rămânea dator, te va binecuvânta foarte mult. Numai stai în fața Lui. David și Danie în asta excela!
3. Stai în partășie cu alți credincioși. Asta nu înseamnă în fiecare duminică cu alții, sau așa pe unde prinzi, că oricum toți sunt frați. Cei ce fac asta, au lucuri de ascuns și stau la distanță de toți, ca să nu afle nimeni nimic.. Părtășie înseamnă să te atașezi unei biserici locale, și să fii credincios aceleia și la bine și la rău, și împreună cu acei credincioși, să zidești lucrarea lui Dumnezeu din locul acela. Și oricâți ar fi, tu vei fii împlinit, pentru că faci lucrarea lui Dumnezeu împreună cu ei. David avea câte unul, când Samuel, când Ionatan, când Hușai. Daniel avea tri și buni: Hanania, Mișael și Azaria. Și au fost preaiubiși și scumpi acești oameni. Dacă Dumnezeu dă mulți, va trebui să fii cu atât mai atent, pentru că mulțimile sunt mai greu de gestionat.
4. În cele din urmă pentru a fii preaiubit și scump înaintea lui Dumnezeu trebuie să slujești, nu să ți se slujească. David a slujit de mic în armată, nu a așteptat să fie izbăvit de Goliat, s-a luptat el cu Goliat. Asta înseamnă slujire, să te sacrifici, să te pui cu Goliat. Dar Domnul a fost cu el. Când slujești, ești fericit indiferent de numărul celor pe care îi slujești, mic sau mare, este ogorul tău în Domnul și o faci cu toată inima și sfințenia pentru ca să zidești lucrarea lui Dumnezeu în locul acela. Atunci ești fericit în lucrarea ta! După cum vedem nici una din aceste lucuri nu ține de număr, ci de sfinți.

(Dan 11:32) ”Dar aceia din popor care Îl vor cunoaște pe Dumnezeul lor vor rămâne tari și vor face mari isprăvi.”

De ce fac ispăvi mari cei ce cunosc pe Dumnezeu? Care este sensul? De ce rămân ei tari?

Ei știu că Dumnezeu este atotputernic, poate face orice, iată cum a fost cu Iosif în sclavie, în închisoare, iată cum acel paharnic și-a adus aminte de Iosif, chiar în acel moment de criză în Egipt. Cine cunoaște pe Dumnezeu în toată măreția Lui, știe că aceste evenimente nu sunt decât mâna lui Dumnezeu la lucru pentru Iosif, pentru că el a fost credincios și nu s-a compromis, ci a slujit pe Dumnezue în orice condiție și stare.

Cei ce cunosc pe Dumnezeu știu că Dumnezeu nu doar este puternic și mare, ci poate să dea această putere și lor ca să împlinească interesele lui Dumnezeu. Așa a câștigat David lupta cu ursul, leul, Goliat și apoi cu toți filistenii, sirienii etc. El a știut că Dumnezeu are cumva, fără să înțeleagă el cum, abilitatea să îl izbăvească de neînțelegerile poporului, care a ucis atâția regi, știe că într-un fel sau altul Dumnezeu poate să îl izbăvească de vrăjmași care sunt mai puternici decât el.

Toate aceste cunoștințe ține pe cel ce le are, sfânt, tare, nu poate să supere cu ceva pe Dumnezeu când știe toate acestea. Iar Dumnezeu de partea cealaltă îl ridică la vremea potrivită pentru a împlini cu el toate planurile Sale.

Dacă ne uităm la David în Psalmul 18, el vorbește cu Dumnezeu personal: ”Te iubesc din inimă Doamne, tăria mea!”. Nu că așa spune statutul cultului…. Nu că așa spune predicatorul cutare, autorul cutare. Dumnezeu este interesat ce zici tu personal despre El, din inimă. E posibil ca unii să consimtă verbal multe adăvăruri mărețe despre Dumnezeu, că a dat pe pe Fiul Său la moarte pentru noi, că ne-a mântuit, că ne-a dat Duhul Sfânt, că toată scriptura e insuflată de Dumnezeu ca să ne învețe. Însă dacă dincolo de aceste consimțiri, pe care le-ai mărturisit și poate te-ai și botezat, Dumnezeu este interesat cum îl tratezi tu personal în relația voastră. Ești tăcut? Ești incativ în relația asta cu El? Sau te rogi doar formal în biserică atunci când ești pus, sau te rogi la masă și în alte împrejurări cu alții. Tu personal ce spui despre El. Unii se roagă, dar în inima lor sunt suspicioși cu privire la Dumnezeu. Oare va vrea Dumnezeu să mă ajute? Oare de ce nu îmi răspunde? Oare eu sunt demn de Dumnezeu? (și pun sub semnul îndoielii jertfa lui Hristos, care i-a desăvârșit înaintea lui Dumnezeu, justificându-i).

Dragii mei, aici este cheia. Poți să declari absolut fiecare verset din biblie cu privire la Dumnezeu, dar dacă tu personal nu te apropii de Dumnezeu, într-o relație pe vecie, de angajamente, încredere, devotament, să faci lucruri personal pentru Dumnezeu, nu pentru oameni (David a vrut să facă un templu pentru Dumnezeu. Doar așa pentru sufletul și relația lui cu Domnul, nimeni nu i-a cerut. Pavel a vrut să lucreze fără plată, doar ca să o facă pentru Dumnezeu, să îl coste, Dumnezeu îi permitea să trăiască din evanghelie. David de semenea a refuzat jertfe ieftine). Vedem aici o relația personală cu Dumnezeu, vedem aici personalitate în dragoste, nu o dragoste platonică, declarată, știți vorba aceluia față de soția lui: ”Dragă ți-am zis al altar că te iubesc, când mă voi răzgândi te anunț eu!” Mai în glumă, mai în serios, cred că așa fac unii cu Dumnezeu, și de aceea roadele umblării unora cu Dumnezeu este într-un fel, și a altora este altfel.

A citi biblia cantitativ și calitativ are scopuri și efecte diferite. A citi biblia cantitativ, ca volum, are scopul de a te păzi de pacat. (Ps 119:11) ”Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.” Scopul este să nu păcatuiești, este ca un zid de apărare al unei cetăți, știi că Dumnezeu spune să nu face asta, să faci asta. Chiar dacă nu înțelegi deplin, tu mergi prin credință și faci ce spun Dumnezeu. Citind cantitativ, tu obții imaginea de ansamblu, prin credință, încă nu înțelegi tot, dar ai imaginea de ansamblu, știi tot planul lui Dumnezeu de la Geneza la Apocalipsa, iar acest lucru este foarte important ca să nu fii înșelat, ispitit și trântit. Prima data citește cantitativ, ca să ai zitul zidit în jurul cetății sufletului tău.

A citi biblia calitativ are alt scop și alt efect: (Iac 1:25) ”Dar cine își va adânci privirile în legea desăvârșită, care este legea slobozeniei, și va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” Adâncirea în legea Domnului are rolul de a te face fericit. Nu mai mergi prin credință, fără să înțelegi lucrurile, ci mergi din înțelegere, din încredințare, deja ești un slujitor, poți învăța și pe alții. Nu trebuie să ne îngânfăm, pentru că mereu vor fii lucruri pe care va trebui să le luăm prin credință, pentru că încă nu le înțelegem, dar când îți adâncești privirea și începui să înțelegi, atunci devii împlinit, creșterea până la statura Domnului Isus Hristos este continuă.

Fă tot ce poți pentru slava lui Dumnezeu. Începe să faci asta, cât de puțin, dar începe. Apoi începe să crești în asta, cât de puțin, dar crește. Apoi treci la cât de mulț poți, dar în mod sănătos. Nu permite nimănui să te nesocotească, ești om după chiul și asemănarea lui Dumnezeu, El nu are ceva mai prețios pe pământ. Hristos este calea în totată aceasta lucrare.

(Ps 8:1) “Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul! Slava Ta se înalță mai presus de ceruri.”

Măreția lui Dumnezeu este mai presus de tot ce e pe pământ și în ceruri. Lucifer când nu era căzut, un heruvim ocrotitor plin de frumusețe și înțelepciune, chiar și atunci era palid și incomparabil cu măreția Domnului, atunci când se revelează. Problema noastră este că suntem în întuneric și nu îl vedem pe Dumnezeu cum este, dar nimic nu se compara cu El. Chiar îngerii privesc la lucrările lui Dumnezeu cu biserica, pentru ca ei continuă sa învețe și sa îl descopere pe Dumnezeu. Când El se descoperă noi vedem ca slava Lui este mai presus de ceruri. Vedeți ca Lucifer a tras repede și la început, atât ÎNGERII, cât și omenirea după el, el știa aceste lucruri, ca Dumnezeu e mult mai sus decât el și tot ce exista, timpul arată acest lucru în defavoarea lui și în favoarea noastră. 

”Dumnezeu este întotdeauna în noi, numai că noi suntem atât de rar acasă.” Meister Eckhart

(1Cor 6:19) ”Nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri?”