(Ps 34:19) ”De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea”.

Firii pământești nu-i place prima parte a versetului, pentru că implică suferință. Însă este interesant, Dumnezeu o folosește pentru educația noastră, pentru creștere spirituală, și în parte datorită imperfecțiunii noastre. Dar cred că punctul de sprijin al acestui verset este ”totdeauna”, adică Domnul îl scapă totdeauna din ea. Trebuie să înțelegem că dintr-o mie de încercări, Domnul nu ratează nici o scăpare.

Dacă avem aceată încredere în Dumnezeu, ne putem odihni pe această promisiune. Această scăpare este sigură și nu se bazează pe ce putem face noi, ci pe ce poate face Dumnezeu! Dumnezeu este cel ce scapă, omul este cel ce se bagă în nenorocire adesea, nu întotdeauna!

Să ne odihnim în Domnul în inimile noastre, orice am face, așa vom avea resurse pentru tot ce facem!
Amin!

Poate că ați auzit zicala aceea: ”Teoria ca teoria, dar practica ne omoară!” Din punct de vedere biblic, această expresie nu este adevărată, spun acest lucru că am auzit asta și între creștini, ca să își scuze lipsa de fapte, rodnicie.

Domnul spunea: (Ioan 8:32) ”veți cunoaște adevărul , și adevărul vă va face slobozi.”

Domnul spune că dacă am cunoaște adevărul, adevărul ne va face liber, deci teoria nu o cunoaștem chiar bine. Noi știm poate ceva despre Dumnezeu, dar nu Îl cunoaștem personal pe Dumnezeu. Noi nu ne eliberăm pe noi înșine, ca să fim ascultători de Dumnezeu, Domnul Isus ne spune că Adevărul pe care ni-l spune El, ne va elibera.

Deci dacă am sta bine cu ”teoria”, aceasta ne va elibera nu doar de ignoranță, ci și de neputința de a face voia lui Dumnezeu. În realitate noi nu stăm bine nici cu teoria, avem păreri omenești, avem propriile convingeri, dar atunci când vom avea cuvântul lui Dumnezeu în inima noastră, din scriptură, din auzirea Evangheliei, acel cuvânt va fi puterea lui Dunezeu pentru mântuirea fiecăruia care îl crede, acel cuvânt ne va elibera, nu ne va mai lăsa să fi aceiași.

(Isa 55:11) ”tot așa și Cuvântul Meu care iese din gura Mea nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea și va împlini planurile Mele.”

Să ne rugăm că avem acest cuvânt în noi, prin iluminarea Duhului Sfânt, prin rugăciune din Scripturi!

Unii oameni îmi spun că sunt indignați de faptul că există multe lucruri greșite în biserică. Atunci eu le spun să întrebe o muscă: „Sunt flori în apropiere?”, iar ea le va răspunde: „Nu ştiu dacă sunt flori, dar acolo în mormanul acela de gunoi poţi găsi toată mizeria pe care o vrei”. Şi va începe să îţi înşiruiască toate locurile murdare pe unde a fost.
Dar dacă întrebi o albină: „Ai văzut vreun coș de gunoi prin zonă?”, ea îţi va răspunde: „Coş de gunoi? Nu, n-am văzut niciunul, pe aici e plin de flori parfumate”. Şi va începe să îţi înșiruiască toate florile din grădină sau de pe pajişte. Vedeţi voi, musca nu ştie decât unde este mizeria, în timp ce albina ştie unde se găsesc irişii sau zambilele.
Iar eu am realizat că unii oameni sunt asemenea muștelor, iar alții asemeni albinelor.
Cei care se aseamănă cu muștele, găsesc răul în orice și sunt preocupați de el. Aceștia nu văd binele din jurul lor.
Dar cei ce se aseamănă cu albinele, nu văd decât bine, oriunde s-ar uita.
Oamenii limitați gândesc și privesc totul într-o manieră greșită, în timp ce aceia care au gânduri pozitive, orice ar vedea, orice li s-ar spune, vor gândi într-o manieră optimistă
Fiecare sa isi puna intrebarea : sunt eu ca o albina sau ma aseaman cu o musca ?
Preluare fb

(1 Timotei 4:7-8) ”Ferește-te de basmele lumești și băbești. Caută să fii evlavios. Căci deprinderea trupească este de puțin folos, pe când evlavia este folositoare în orice privință, întrucât ea are făgăduința vieții de acum și a celei viitoare.”

Caută să fii evlavios! Dar ce înseamnă să fii evlavios? Spune prin contrast că deprinderea trupească este de puțin folos, pe când evlavia e folositoare în orice privință. Asta înseamnă că dacă deprinderea trupească este de puțin folos, evlavia trebuie să însemne deprindere spirituală, care este folositoare în toate.

Deprinderile spirituale le găsim în Fapte 2,42 ”Învățătura apostolilor, legătura frățească, frângerea pâinii și rugăciuni”. În ele biserica primară stăruia, pentru ca să se deprindă cu ele.

Deci ce se cere de la tine este să de deprinzi cu aceste lucruri spirituale, nu să cauți o carte în biblie, să vezi la ce pagină este. Nu să spui, ”eu nu pot să merg la părtășie, că nu sunt mulți, că nu vine nu știu cine”, când de fapt, ceva nu este rezolvat în interior și nu vrei să te expui. Să nu spui eu astăzi nu iau Cina că îi inima mea am ceva, iar rugăciunea este ceva ocazional și pompieristic în viața mea. A fii evlavios înseamnă să te deprinzi cu ele, să treci de aceste abc-uri ale începătorilor, și să le faci constant, dedicat, mai presus de orice, ca Daniel, care numai pentru rugăciune a fost gata să intre în groapa cu lei.

Evlavia este folositoare în orice privință, întrucât ea are făgăduința vieții de acum și a celei viitoare!

Suntem noi evlavioși?

(Fil 3:16) „Dar în lucrurile în care am ajuns de aceeași părere, să umblăm la fel.” 

Asta înseamnă în cele mari unitate, în cele mici ingaduinta, iar în toate dragoste.

Una din cele mai mari piedici în calea sfințirii, a ascultării de Dumnezeu este lipsa seriozității. 

(Ecl 5:4) „Dacă ai făcut o juruință lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlinești, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlinește juruința pe care ai făcut-o.” 

După cum cel mai important factor al creșterii spirituale este seriozitatea. 

(Matei 7:24) „De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care și-a zidit casa pe stâncă.” 

Ce este de făcut? Trebuie sa înțelegi de unde vine neseriozitatea! În lume, neseriozitatea, a nu pune la inima, a nu lua în serios, este un factor de protecție fata de o lume rea și nelegiuită. Realmente noi asa ne protejam, o lăsăm în plata Domnului, și nu ne batem capul cu ea. Fapt este ca aceasta este definiția neseriozității, pentru că asta înseamnă superficialitate, neatenție, ușurătate. Nu e greșit să faci asta cu cei răi. 

(Ps 15:4) ”El (cel neprihănit) privește cu dispreț pe cel vrednic de disprețuit, dar cinstește pe cei ce se tem de Domnul. El nu-și ia vorba înapoi dacă face un jurământ în paguba lui.”

Acum problema este că noi ne obișnuit cu asta, și facem așa cu oricine și oriunde. În relația noastră cu Dumnezeu, nimic nu este mai dăunător decât neseriozitatea. Dacă ne uităm la împăratul Saul, așa a atras judecata și mânia lui Dumnezeu peste el și casa lui. Eli, Hofni și Fineas au adus judecata lui Dumnezeu peste neamul lor din același motiv. 

Va fi nevoie să învățăm din nou să fim serioși, să fim consecvenți, credincioși și perseverenți, să nu lăsăm nimic nefăcut din ceea ce trebuie făcut. 

Domnul să ne ajute la acestea! 

(Apoc 2:4) „Dar ce am împotriva ta este că ți-ai părăsit dragostea dintâi.”

Exista pe undeva tendința sa crezi ca se întâmplă lucrul acesta și e normal după mai mulți ani. Dar vreau sa știi ca nu este un lucru bun și nici normal din punctul Domnului de vedere. El vrea sa ai o relație plina de dragoste, din inima cu El!

Am auzit de-a lungul timpului tot felul de metode de a te umple cu Duhul Sfânt, prin rugăciune, prin pocăință, prin credință și sunt adevărate și au rolul lor în umplerea cu Duhul Sfânt. Dar cred că umplerea cu Duhul Sfânt este dat în mod concret acelora care fac un lucru în mod deosebit și anume – ascultă de Dumnezeu!

(Faptele apostolilor 5:32) ”Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca și Duhul Sfânt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.”

Dragii mei, ”asultarea face mai mult decât jertfele” (1 Sam. 15, 22). Credința, pocăința, rugăciunea și orice am mai adăuga noi aici, fără o ascultare concretă de Dumnezeu, nu au multă valoare. Iată de ce avem creștini fără putere printre noi! Pentru că au din toate de mai sus, mai puțin ascultarea. Trebui să spun că Dumnezeu la asta se uită în mod deosebit.

(Lc 6:46) ”De ce-Mi ziceți: ‘Doamne, Doamne!’ și nu faceți ce spun Eu?”

Așadar frații mei, să reținem punctul esențial al umplerii cu Duhul Sfânt – Duhul Sfânt, Dumnezeu îl dă celor ce ascultă de El (Fapte 5, 32).

Dacă v-aș întreba cât de frică vă este de un țânțar în comparație cu un leu sau cu un alt prădător feroce, probabil ați râde copios ca de o glumă.
Însă trebuie să știți că pe glob, mor anual un milion de oameni din cauza țânțarilor.
Deoarece aceștia sunt purtători de tot felul de boli și infecții mortale, înțepătura țânțarului devine extrem de periculoasă.
Aceasta este cauza numărul unu în lume a deceselor cauzate de animale și insecte.

Cam aceeași atitudine se adoptă și pe tărâmul moral și spiritual.
Oare câți oameni nu se tem de păcatele mari dar sunt complet neglijenți în fața așa-ziselor păcate mici.
Cât de ușor se strecoară în viața noastră păcate ca minciuna, bârfa, invidia, impolitețea, nervozitatea, dezordinea, lenea și altele asemănătoare și aparent atât de neînsemnate încât de multe ori nici nu le băgăm de seamă.
Tocmai de aceea,
aceste păcate sunt nebănuit de periculoase.
Pentru că în timp ce stăm liniștiți, crezând că suntem la adăpost de comiterea unor păcate grave, aceste „vulpi mici” produc stricăciuni considerabile.
Nu degeaba atrăgea atenția înțeleptul Solomon că :„vulpile cele mici strică viile…”
(Cântarea Cântărilor 2:15).

Datoria unui copil al lui Dumnezeu este să vegheze asupra vieții lui atât împotriva „leilor”, cât și împotriva „țânțarilor”.
Noi suntem chemați să ne păstrăm curați și față de păcatele mari și față de cele care nouă ni se par mai neînsemnate.
Doar deplin conștienți de urmările grave produse de păcat în viața cuiva și cunoscând dorința lui Dumnezeu de sfințire continuă a vieților noastre, ne putem ține mintea trează și în alertă împotriva oricărui lucru care ar atenta la puritatea naturii noastre înnoite prin sângele Domnului Isus Cristos. ( Impulsuri spirituale)

Creșterea spirituală ține de ascultarea și credincioșia față de Domnul în ceea ce ne învață El (In. 15, 14).

Cum se poate vedea când cineva crește spiritual, sau cum pot să cresc eu însumi spiritual? Domnul dă un răspuns în acest text despre cum știm dacă cineva crește spiritual!

(Lc. 16:10) ”Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mari și cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept și în cele mari.”

Creșterea spirituală este holistică (peste tot), ea este peste tot instant, atât în cele mici, cât și în cele mari. Separarea celor două părți, vine de la cel rău. Cine este credincios în cele mici, dar nu în cele mari este fățarnic, precum fariseii cu mărarul și chimenul, dar lăsau dreptatea, mila și credincioșia (Mat. 23, 23). Strecurau țânțarul, dar înghițeau cămila. Cine este credincios în cele mari, dar nu în cele mici, este fără pricepere, zidește pe nisip, începe fără să vadă dacă poate termina. Este mândru, vrea lucruri mari, repede, dar fără să se îngrijească de detalii, sau le pune pe spatele altora. Este cel ce se grăbește să se îmbogățească, dar nu știe că nu poate rămânea nepedepsit pentru asta (Pv. 28, 20).

Deci, dragii mei, cine vrea să vadă dacă el a crescut spiritual, sau altul, să se uite la cele două direcții, cele mici și cele mari. Dacă ești crestuc în privat, ca și în public, în lucruri familiale, ca și de lucrare, dacă ești crescut în fapte, ca și în cuvinte, acasă, ca și pe stradă, atunci ești bine!

Orice împărțire, sau selecție a acestor părți, domenii, definește: ipocrizia, lăcomia, egoismul etc.

Domnul să ne ajute pe toți să creștem spiritual cu adevărat!

În ultimul timp am văzut o înmulțire semnificativă a indienilor în București, în special pe biciclete și pe scutere cu Glovo, Food Panda etc. Încă de la început am fost impresionat de modul cum circulă în trafic. Au un mers armonios, pot să văd că au învățat acest lucru de la păsări și animale ce au ei prin India. Eu mai văzusem intersecții în India cu sute de mașini care se intersectau fără reguli, și nu se atingeau unii de alții.

Am văzut odată un indian pe scuter cu cască, cum făcea un semn în trafic unui tânăr cu trotineta și îi făcea semn de negatie cu mâna, apoi indica spre casca lui proprie. De aici se înțelegea elocvent că nu e bine să circule cu trotinetă fără cască. Mi-a plăcut foarte mult.

Odată fiind în trafic cu mașina, m-am băgat în fața unui indian cu scuterul, voiam să îmi cer scuze, aveam viteză mică. El ma evitat cum evită pasărea în sbor un ebstacol, cum ocolește peștele în apă un alt pește, armonios ca apa. Nici nu s-a enervat, nici nu s-a întors, parcă nici nu a observat. Am fost impresionat… Eu efect terapeutic, de sare și lumină pentru traficul din București.

Și în plan spiritual avem de învățat, să ne conducem viața după Cuvântul lui Hristos, armonios, evitând obstacolele, fără să întoarcem rău pentru rău, să ne desăvârșim arta răbdării, îngăduinței și a echilibrului în viață.

Vă las o imagine din ceea ce am vorbit până acum!

Citeam pe blocul lui Ciprian Bârsan zicala aceasta cu mesaj: ”Doamne de ce mă treci prin ape învolburate? Iar Dumnezeu răspunde: Pentru că dușmanii tăi nu știu să înoate”.

Întradevăr încercarea scoate la lumină ce fel de material este fiecare. Domnul spune în pilda semănătorului că mai multe soluri de teren au rodit până la o vreme, dar încercarea a scos la lumină ce fel de sol era fiecare.

La sfârșitul predicii de pe munte Domnul vorbeșet de două case, cred că ambele erau confortabile, ambele erau mobilate probabil, dar Domnul nu spune nimic despre asta, ci doar de felul cum se comportă aceste case în furtună. Iar diferența dintre ele era dată de materialul pe care erau ele zidite, pe stâncă (Hristos) sau pe nisip (lume).

Dumnezeu ne trece prin ape învolburate ca să facă lumina.

Doamne ajută!

Diferența între bârfă și vorbirea cu judecata este adevărul.