Unul se plangea de uitare si spunea:

„Am inceput sa uit asa de repede, incat imi caut ochelarii, ii gasesc, ii pun la ochi, apoi intreb pe altii, nu ai vazut ochelarii mei? Si dupa fata lor, imi dau seama ca sunt pe nasul meu.”

La care altul ii raspunde: „Asta nu e nimic. Eu deschid usa, si cand sunt deasupra pragului, nu mai stiu ce am vrut sa fac, a intru sau sa ies..”

Un altul il linisteste si spune: „Mie mi se intampla si mai rau, cand sunt in pijamale si stau pe marginea patului, nu mai stiu daca m-am culcat, sau trebuie sa ma culc.”

Atentie la uitare! 🙂

Care credeti ca sunt cauzele uitarii si cand?  ( memoria, stresul, oboseala, indisciplina )

Un studiu al efectuat de scolile din Anglia releva ca privitul in gol al elevului la scoala, il ajuta pe acesta sa asimileze mai bine decat cel care priveste la profesor mereu. Tendinta este sa atragem atentia acelor elevi care ramana din cand in cand cu privirea in gol . Ei bine asta nu este intotdeauna nociv.

Ba uneori asta dovedeste creativitate si imaginatie pentru copilul care se poarta asa, cu exceptiile de rigoare.

Asa ca parinti si profesori, sa tineti cont!  🙂

„Un ajutor care nu lipseste niciodata in nevoie” Ps. 46,1

Tragedia vietii este ca de multe ori exact atunci cand ai nevoie de ajutor, acesta lipseste. Alte ori ajutorul este acolo, disponibil, insa in ceasul cel rau, el lipseste.

Veresetul acesta evita exact situatia aceasta, si el garanteaza ajutorul in nevoie.

Pentru nevoile corecte, reale ale vietii ne putem increde in Dumnezeu, El va sti cand facem asta, si va actiona la timp.

Doua precizari:

– Dumnezeu nu sta cu ajutorul langa noi cand nu e nevoie, sa nu ne gandim ca daca nu vedem ajutorul acum, nici atat nu-l vom vedea in nevoie, pentru ca exact asa va fi. In lume lucrurile stau invers 🙂

– Nevoile vietii sunt distincte de pretentiile vietii. Dumnezeu nu lipseste in nevoie.