“Eu am pazit pe aceia pe care Mi i-ai dat, si niciunul din ei n-a pierit..” Ioan 17, 12

Iisus aici isi asuma responsabilitatea toatala pentru siguranta ucenicilor. Daca a putut sa ii pazeasca pe toti ucenicii din timpul lucrarii Lui, va putea sa te pazeasca si pe tine! Daca El isi asuma responsabilitatea pentru ucenici, inseamna ca nu ucenicii sunt responsabili pentru pastrarea lor in har, ci Hristos. Daca ar fi ucenicii, Iisus nu ar mai fi putut spune Tatalui: “Am pazit pe aceia pe care Mi i-ai dat”. Si daca ar fi responsabili amandoi, si Domnul Iisus si credinciosul, din nou Iisus nu ar fi putut in final sa fie responsabil pentru ei, pentru ca degeaba ar fi pazit Hristos, daca cel credincios nu s-ar fi pazit singur. Concluzia ar trebui sa fie aceasta, Fiul este cel delegat de Tatal sa pazeasca pe cei pe care El (Tatal) i-a dat Fiului Ioan 6,39. Asta nu anuleaza responsabilitatea credinciosului de a trai o viata sfanta.

Daca ne uitam in ilustratia pastorului cu oile. Responsabilitatea oii nu este de a se pastra in turma, de ase pazi de dusmani, ea nu este inzestrata sa faca acest lucru! Pastorul este responsabil cu pazirea ei, si numai pastorul. Responsabilitatea oii este sa se hraneasca, sa produca lana, lapte si miei. De aici rezulta ca noi ar trebui sa fim responsabili de roada spirituala si sa nu ne mai ocupam cu treburile Fiului lui Dumnezeu. Cred ca nevoia din bisericile noastre se datoreaza faptului ca noi nu ne ocupam sa aducem roada prin rugaciuni si Cuvant, si ne ocupam prea mult sa ne pastram in Har, merit care eu cred ca il are Dumnezeu!

Domnul sa ne faca roditori!

21 de gânduri despre „“Eu am pazit pe aceia pe care Mi i-ai dat, si niciunul din ei n-a pierit..” Ioan 17, 12

  1. hmmm. chiar aseara am citit din evrei unde spune asa: „de aceea, cu atit mai mult TREBUIE SA NE TINEM DE LUCRURILE PE CARE LE=AM AUZIT, CA SA NU FIM DEPARTATI DE ELE”…

    si lista din evrei continua, si este lunga. eu cred totusi ca este si responsabilitatea noastra sa ne pastram curati si neintinati de lume. asta nu o mai poate face Dumnezeu pt noi. El ne instiinteaza, ne arata cum sintem, de ce anume trebuie sa ne pocaim, ne disciplineaza in fel si chip, dar sa asculte prin noi de porunca LUi insusi, asta n-o mai poate face. e datoria noastra si deci responsabilitatea noastra, ca altfel nu ar mai fi atitea verbe la IMPERATIV in biblie. ar fi doar: bucurati-va, fiti liberi, daca simti ca esti prea mustrat in cuget, nu baga de seama, ca doar tu esti facut liber, esti in mina LUi chiar daca mai calci prin aratura sau chiar traiesti pt o vreme in gunoi…

    asa inteleg eu ca se va face distinctia la sfirsit si intre cei credinciosi,. si unii si altii si-au spalat hainele in singele Mielului… dar totusi o parte din ei a trait o viata duplicitara, luata in usor, ingaduind multe lucruri firesti care par nevinovate, dar care totusi inaintea lui Dumnezeu sint mari uriciuni, si care pt cei necrestini sint un mare semn de intrebare.

    Dumnezeu este credincios, drept, isi tine promisiunile… toate sint adevarate, insa are pretentii de la noi… si daca nu le bagam in seama, eu zic ca ne asumam un mare risc. El are putere sa ne tina, neindoielnic, dar noi putem totusi sa ne smulgem din mina LUI daca ii nesocotim poruncile.

  2. dorca:
    „… nimeni nu le va smulge din mana Mea” Ioan 10:28
    Cum am putea noi? Doar daca nu am fost niciodata acolo! Asa s-ar explica si „trairea in gunoi”…

  3. Dorca:
    apreciez mult in comentariul tau spiritul de sfintenie, insa ce nu sunt de acord este pe ce „umeri” asezi aceasta sarcina. Pentru ca umerii aceia primesc toata slava. Iar in functie de umerii pe care asezi sfintenia asa vor fi si roadele..

    Stiu ca tu nu sustii ideia: “Traiesc sfant ca sa fiu mantuit”, insa tu zici “Traiesc sfant ca sa nu fiu departat”. Efectul daca imi dai voie este acelasi, si chiar substratul, motivatia. Invatatura aceasta nu difera mai deloc de inv. Ortodoxa. Este foarte subtila si inrobitoare.

    Acest soi de invatatura vine de la Pelagius, Arius (care au fost declarati eretici in istorie) si care proslaveau natura umana, considerand’o in stare sa implineasca ce ii cere Dumnezeu, si biblia spune ca omul nu este in stare si ca trebuie sa Il recunoasca pe Dumnezeu in toate caile lui.

    Eu nu cred ca cei care au aceata invatatura nu sunt copii lui Dumnezeu, nu pot crede asa, dar cred ca pot pierde mult din vitalitatea increderii in Dumnezeu, si pot fi putini roditori, pentru ca accentueaza puterea omului, pot ajunge in crize pentru ca teoria asta realmente ridica niste probleme care pe buna dreptate te lasa in gol, fara incredere si pace, intr’o mare a indoielii. Nu pot intelege cum pot avea pace, ce incredere ai daca stii ca maine poti cadea, si Dumnezeu nu poate face nimic, pentru ca eu ma arunc. Eu cred ca am zile cand de 3 ori ma runc din mana lui! Nu imi place de mine, dar asa sunt, si Dumnezeu nu ma lasa, El este nadejdea mea cea tare. Copilul nostru nu tinde sa sara din mana noastra niciodata? Si tu ce faci? Il lasi? Pentru ca el vrea?

    Revenind la text. Daca omul ar fi suveran in relatia cu Dumnezeu, Hristos de ce a spus ca El i-a pazit pe ucenici, pe care i-a dat Tatal? Cine e suveran in relatia om – Dumnezeu, omul sau Dumnezeu?

    O critica: Eu nu am sugerat de loc: “bucurati-va, fiti liberi, daca simti ca esti prea mustrat in cuget, nu baga de seama, ca doar tu esti facut liber, esti in mina Lui”

    Nu poti prin doctrina sfineteniei sa o desfiintezi pe cea a suveranitatii! Acestea merg bine impreuna, noi trebuie sa ne smerim si sa le acceptam prin credinta. Cu mintea, recunosc, nu e usor sa le cuprinzi.

    Dorca, sper sa primesti ce am spus, te respect, ne cunoastem. Poate si altii vor invata din ce am scris noi aici.

  4. Cateva versete:
    „Voi incheiea cu ei un legamant vesnic,..” Ieremia 32,40 – In mana lui Dumnezeu nu poti intra pentru un timp, ori intri pentru vesnicie, ori nu intri de loc.

    „Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care ati lucrat faradelege” Matei 7,23 – Cei care s-au apropiat de Fiul, dar au trait in nelegiuire, nu inseamna ca au cunoscut pe Fiul, si apoi au fost departati. Iisus spune: „Niciodata nu v-am cunoscut!” aceia nu au cunoscut niciodata cu adevarat pe Fiul, ei doar I-au folosit numele..

    „Ei au iesit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai nostri.” 1Ioan 2,19 – Daca sunt unii care sunt departati de Iisus, unii se departeaza singuri. Si unii spun : „Vezi ca te poti pierde de la credinta!” Ioan spune ca aceia nu erau dintre ai nostri. Niciodata nu au fost, chiar daca pentru un tim au imitat pe crestini.. Daca ar fi dintre ai nostri, ar fi ramas cu noi. Chiar si autorul epistlei catre Evrei spune: „Noi nu suntem din aceia care dau inapoi” Evrei 10,39.

    Poti fi sigur ca esti al Domnului prin marturia externa a Cuvantului, prin marturia interna a Duhului, si prin marturia vietii schimbate.

  5. Cristy:
    buna aluzie, bratul Domnului este cu adevarat irezistibil, pentru toti cei ce il experimenteaza. As putea spune ca produce dependenta. 🙂

    Pavel cand s-a intalnit cu Hristos pe drumul Damascului, a numit toate experientele si onorurile anterioare la un loc: „gunoi”.

  6. florin,

    nu ai raspuns la intrebarea mea legata de prezenta atitor verbe la IMPERATIV in mod special in NT.

    uite si alte exemple:
    apoc 3:16 „fiindca esti caldicel, nici rece, nici in clocot, AM SA TE VARS DIN GURA MEA.”

    apoc: 2:5 „altfel, voi veni la tine si-ti voi lua sfesnicul din locul lui, daca nu te pocaiesti.”

    apoc 3:3 „daca nu veghezi, voi veni ca un hot si nu vei sti in care ceas voi veni peste tine.”….

    si lista o pot continua oricind vrei tu. intrebarea care se ridica aici este: cui se adresa Dumnezeu? Lumii?? no way. bisericii. se adresa. celor mintuiti de El.

    eu nu neg tot ce ai zis tu in pledoaria ta despre Domnul, insa mi se pare incomplet. e putin asemanator cu ce zic adventistii despre iad. faci rau toata viata si rezultatul este doar ca mergi la nani pe vecie… doar cei drepti au parte de cer si vesnicie cu Dumnezeu. nu e asa. sint si pocaiti, care au cunoscut pe Dl personal, (VEZI pilda fecioarelor neintelepte…ti-am mai zis: toate erau curate, toate il asteptau pe mesia, dar unele aveau ulei din belsug in candela, iar altele nu si cernerea s=a facut dupa masura de DUH din ele…) si care din neveghere au ajuns la impietrirrea inimii… acest pericol este inaintea fiecarui credincios si tocmai de aceea sint atitea avertizari!!! mai ales acum in vremurile de pe urma …ce zice biblia : satan se va preface intr-un inger de lumina pt a insela chiar si pe cei alesi…

    Domnul este credincios, este drept, dar este un Dumnezeu gelos, si care si cere pe masura darului pe care ni l-a facut. de aceea trebuie sa ne pocaim si iar sa ne pocaim si sa luptam!

    cristy,

    asa este. nimeni nu ne poate smulge din mina LUI. insa noi da! cred ca ne putem lepada de EL, chiar daca L-am cunoscut. crede-ma ca se poate. nu te considera invincibil, ci teme-te, zice biblia, „ca sa nu fii ispitit si tu.”

  7. Dorca:

    Sti ce spunea Domnul Iisus undeva: „Daca voi nu raspundeti, atunci nici eu nu va voi raspunde la intrebare!” 🙂 Am raspuns pregatit, dar daca nu raspunzi la cele de mai sus, nu e cinstit sa o fac eu.

    Nu cred ca cei ce cred ca tine nu sunt copii lui Dumnezeu, si eu am crezut asa la inceput, e mai logic si mai firesc sa crezi cum spui tu, dar nu este si mai biblic, mai duhovnicesc, biblia spune ca trebuie o gandire duhovniceasaca pentru asta si atmosfera de aici nu mi se pare propice, pentru moment.

    Insa despre doctrina pe care o susti eu cred ca oamenii ca sa determine pe credinciosi sa traiasca sfinti, s-au gandit cu ce sa ii sperie mai tare, si nu le este suficient sa le spuna ca merg in iad, ca vor fi judecati de Dumnezeu (lucru suficient dupa scriptura); ci s-au gandit ei sa adauge si invatatura ca iti pierzi mantuirea. Nu e corect asa..

    Deci este foarte adevarat ca unii se departeaza de Iisus, dar aceia nu l-au cunoscut niciodata! Nu este scris asa? (Unii citeaza Evrei: „au gustat”, „au fost partasi”. Iuda nu a facut la fel? Asta nu inseamna a cunoaste pe Domnul! Poti sa si faci minuni in numele Lui, asta nu inseamna a cunoaste pe Domnul neaparat!)

    Apreciez accentul pus pe sfintenie, nici eu nu cred in relaxare in fata sfinteniei, si o siguranta nepasatoare in mantuire, sau fara evidente.

    Nu pot sa cred in doctrina asta, pentru ca ea imi vine cu o invatisare de inger de lumina: „sa nu te joci cu pacatul, sa fii sfant pana la capat, sa faci totul” (nu stiu de ce cred ei ca eu nu fac asta!!??!!) ca dupa aceea sa imi ia toata pacea, toata linistea, spunand ca pot pierde, ceea ce Domnul mi-a spus ca e vesnic. Viata ori este vesnica cum a spus Hristos, ori e temporala. E diferenta de la cer la pamant!! Eu nu stiu cum pot avea pace in suflet cei ce cred asa ceva! De unde stiu ei ca inainte de moarte nu se leapada de Hristos si pier! E o nebunie sa crezi asa ceva. Distrugi esenta eveangheliei. Asta nu mai este veste buna, ci veste rea (nesiguranta). Ce entuziasm sa ai, ce elan sa pleci la drum daca Dumnezeu nu ma poate pazi de nebunia mea. Eu tocmai de aceea am venit la El, ca singur nu m-am putut ajuta pe mine!!!

    Aceasta invatatura malformeaza toate pildele Domnului Iisus: oaia devine lup, iar oaie, iar lup/ neghina sa transforma in grau, apoi iar in neghina, sta intre greu/ pomul bun, cand face roade bune, cand rele, si Iisus spune ca nu poate pomul bun sa faca roade rele/ samanta sta intr’un pamant schimbator, cand e pamant bun, cand stancos, cand apar spini, iar devine bun/ s.a.m.d. Nu se poate asa ceva!!

    In fine aceasta invatatura da o palma nepermisa suveranitatii lui Dumnezeu. Oricum ai vrea sa o iei, sa explici, iese rau aici sa stii! Nu conteaza cati cred asa dar planul lui Dumnezeu devine o ciorna nefericita..

    Eu zic sa cercetam bine cand sustinem o pozitie. Si apoi nu trebuie sa continuam la infinit contrazicerile, unii nu pricep pentru ca nu sunt luminati de sus. (Dorca, nu e vorba de tine aici)

    Imi iau libertatea de a continua sau nu discutia in functie de tonul comentariilor.
    Multumesc de intelegere.

  8. nu stiu de ce zici tu ca e atmosfera incinsa aici, ca mie nu mi se pare deloc asa. gindim diferit, asta e clar, insa nu te judec deloc pt ca tu gindesti diferit. tu da? 🙂

    sincer, eu as vrea tare mult sa stiu ce argumente aveti voi, care credeti ca orice am face, Domnul se va indura vesnic de noi, avind in vedere acele sute de avertismente date de Scriptura.

    eu am crescut cu aceasta convingere. o am in singe as putea spune. in biserica noastra asta s-a predicat de cind ma stiu. poti sa intelegi asta? mie asta mi se pare normalul!!! insa, dupa cum vezi de ceva vreme, sint in cercetari…. este viata si in biserica de unde provin, este si in biserica unde merg acum… si totusi, tot mergind in amindoua, ca asa e situatia, intr-o parte aud mesaj care merge pe o idee, iar in alta… ceva cu totul nou. si sincer, sint la rascruce. am dubii pe care vreau sa mi le rezolv.

    eu vad roadele tale si vad ca il iubesti pe Dumnezeu si ca vrei sa predici Cuv Lui curat si nealterat. si ma simt intarita in duh de cite ori predici. si totusi, macar ca si eu cunosc Cuvintul Lui foarte bine, uite ca avem vederi diferite si avem ca argument scriptura amindoi… nu te supara Florine ca te sicii cu aceeasi intrebare. chiar te rog frumos nu intelege ceva gresit despre motivatia mea pt care te-am provocat la aceasta discutie. tocmai pt ca ne cunoastem, am indraznit sa te intreb pe tine treburile astea.

    eu cind am auzit prima oara de siguranta mintuirii ( a se intelege aici teoria conform careia mintuirea data odata nu se pierde orice s-ar intimpla) am fost f socata, cu atit mai mult cu cit venea in mod repetat de la frati de=ai nostri de peste mari si tari, care crezind asa, fiind la fel de convinsi ca tine ca mintuirea nu se pierde, si-au permis fff multe libertati, in numele acestei incredintari. adica in mai toate bisericile de acolo sint divorturi peste divorturi, drogati, oameni care se judeca, toti declarindu-se crestini…si cind ii intrebam: „bine, dar biblia spune ceva despre asta”…ce ziceai si tu despre pomul bun si pomul rau….ei spuneau, „ei, noi sintem salvati pt etenitate si DL nu ne-a chemat sa fim robii nimanui.” (invocind aici motivul divortului de ex. daca era cineva abuzat si numai verbal, asta era un motiv suficient ca sa divorteze de partener) sau „Dl stie ca sintem tarina si ca nu putem face totul perfect”cu asta scuzindu-si faptele si continuind cu fata senina sa zica ca relatia lor cu Dumnezeu este una corecta: adica e bazata complet pe suveranitatea lui Dumnezeu si nu pe ceea ce fac ei.

    ei, atunci mi-am pus pt prima oara intrebarea, daca intr0adevar se pierde sau nu mintuirea… si inca mi-o pun.

    nu stiu ce intrabari mi-ai pus tu direct, pt ca mie mi s-au parut oarecum retorice acele intrebari. scuze daca nu am inteles bine.

    intrebarile mele insa sint clare. cum explici tu pilda celor zele fecioare, precum si acele texte din apoc in care chiar Dumenzeu insusi vorbeste si zice ca va varsa din gura LUi pe unii care …

    multumesc frumos mai florin. ,te rog inca odata sa nu te superi. fii logic si detasat…ca sa poti fi explicit si sa inteleg si eu ceva.

  9. Dorca:

    tocmai aici era punctul nepotrivit, ca tu ma introduci intr’o „partida” (ultra calvinisti), nu stiu daca ii descriu bine. Adica aceia care cred ca odata mantuiti orice ai face nu iti mai pierzi mantuirea.

    Eu nu cred asa! Eu sunt de acord cu multe din spusele lui Calvin, de fapt el nu sustine ce ai ce sustin ultracalvinistii.

    Eu cred ca daca esti mantuit asta se vede prin marturia vietii, adica nu poti spune ca esti mantuit si sa traiesti oricum, sa iti permiti pacate, ca tu esti mantuit. Prin ce dovedesti mantuirea? Deci eu cred ca mantuirea nu se obtine prin fapte, dar se vede printr’o viata noua.

    Din plida celor zece fecioare, cinci mantuite si cinci nemantuite, eu consider simplu ca cele cinci fara undelemn, nu au fost niciodata mantuite. Duhul poate sa se foloseasaca temporal de oricine, si imparatul Saul a proorocit, si Balaam, Iisus spune unora care a facut minuni in Numele Lui ca niciodata nu i-a cunoscut, dar nu neaga faptul ca au facut minuni.. Cand ucenicii se bucurau ca dracii le sunt supusi, din context intelegem ca si Iuda era printre ei, desi Iuda era scris pentru osanda spune Domnul.

    Toate avertizarile din apocalipsa cu sfesnicul, ca va varsa din gura Lui, de asemenea nu este un semn ca oamenii aceia sunt mantuiti si apoi se pierd.

    Eu cred ca explicatiile mele ti-au confirmat si alta data asta, sunt putin nedumerit de ce aduci mereu aluzie la pierderea mantuirii, si nu spui ca vom merge in iad (cum spune scriptura) cei ce accepta pacatul ca un mod de viata. Eu asa consider biblic. Oamenii care traiesc in pacat, si isi permit pacatul vor merge in iad, si inca nu au cunoscut pe Domnul. Sunt iritat de avertismentul pierzi mantuirea, e mult mai clar si biblic „nu cunoaste pe Domnul inca” daca isi permite pacatul. (macar ca e in biserica de ani de zile)

    Legat de suveranitatea lui Dumnezeu, nu cred ca El e suveran si in consecinta alege pacatul. Ci cand El alege, totul se schimba in ciuda vietii anterioare si a neputintei. Deci suveranitatea lui Dumnezeu niciodata nu o separ de sfintenie. Cine pretinde ca este ales de Dumnezeu, este sfant, in fapta.

    Deci nu ma incadrez in „ultracalvinisti”, cand te mai gandesti la mine, sa nu imi insusesti toate presupozitiile lor! 🙂 Aici era atmosfera nepotrivita. Intelegi?

    Criticile teoriei de care zici tu, le-am prezentat mai sus. Ar fi cinstit sa spui cat din ce spun ei iti insusesti si cum explici acele intrebari, care tu spui ca sunt retorice, dar sunt niste intrebari?

  10. ma gindesc si iti raspund mai pe larg poate saptamina viitoare, ca intram in ziua de odihna si chiar vreau sa ma odihnesc…

    pina atunci insa iti dau o singura clarificare. inainte sa aud si sa invat despre arianism, de calvinism, si de reformatorii de toate felurile ( ca deh, am terminat si eu tot teologia 🙂 am citit doar scriptura si convingerile mele nu s-au format citind ce au gindit altii, ci ce am citit eu singura cu ochii mei din scriptura. asadar, nu ma pune sa iti spun pe puncte ce am adoptat si eu din ce au cugetat altii, ca nu-mi pasa nici mie ce zic altii. daca tu ai convingeri, as vrea sa cred ca ti le-ai format singur…tot asa…citind biblia mai intii de toate…

    ma bucur ca nu te-ai suparat 😉

  11. Pe copiii Sai, Dumnezeu ii disciplineaza, atunci cand nu vegheaza. Scopul disciplinei aplicate este de a-i face partasi sfinteniei Sale. Evrei 12.

    Imaginea de acolo este:
    – neimpotrivirea „pana la sange” impotriva pacatului;
    – mustrarea, disciplinarea de catre Dumnezeu are loc tocmai pentru ca suntem copiii Sai (cei ce nu au parte de disciplinare sunt pseudocopiii Sai, adica nu sunt copii ai Sai);
    – scopul este clar specificat: „Dumnezeu ne disciplineaza ca sa ne faca partasi sfinteniei Lui”.

    Daca se spune, asa cum corect scrie ca nimeni nu va vedea pe Dumnezeu daca nu urmareste pacea si sfintenia, eu spun ca asa este. Tocmai acest lucru il urmareste disciplinarea, iar scopul este precis: sfintirea. Aici nu se vorbeste de sfintenia pozitionala ci de cea procesuala, manifestata in conduita (gandire si comportament).

    Trebuie sa avem in vedere si acest aspect foarte important cand vorbim despre mantuire.

    De altfel problema mantuirii este raportata la neprihanire. Daca esti neprihanit esti mantuit, respectiv copil al lui Dumnezeu. Iar sfintenia se raporteaza la cel neprihanit. Neprihanirea e ceva ce da Dumnezeu pe gratis, prin credinta (aspectul uman), prin har (aspectul divin), iar sfintenia e ceea ce face crestinul sub autoritatea si puterea Duhului Sfant, ca o cerinta interna a noii naturi si a Duhului, si reglata extern de Duhul, de Dumnezeu prin Cuvantul Sau, partasia frateasca, disciplinare etc.

  12. Pety:

    Sfintenia cred este cel mai important lucru in crestinism! Iar dupa aceasta, conducerea oamenilor pe calea mantuirii. In ambele cazuri armele principale sunt credinta dupa cuvant si rugaciunea.

  13. O clarificare

    Exista riscul sa transformi harul lui Dumnezeu in desfranare, acestia sunt cei care spun ca orice ai face vei fi mantuit, daca esti ales. Eu cred ca sti ca esti mantuit prin credinta in Hristos si prin marturia vietii schimbate.

    Increderea mea in siguranta mantuirii se bazeaza pe ce spune Pave: „Stiu in cine am crezut si sunt incredintat ca El are putere sa pazeasca ce i-am incredintat pana in ziua aceea.” 1Tim. 12. Deci gruja lui Dumnezeu este asa de sigura incat pot spune ca voi fi in cer cu siguranta. Eu deja mi-am incredintat sufeltul in mana lui Dumnezeu 1Pet. 4,19.

    Dorca spunea de vointa proprie.
    „Dumnezeu este acela care lucreaza in voi si va da dupa placerea Lui si vointa si infaptuirea” Filipeni 2,13

    Apostolul Ioan cand vorbeste de nasterea din nou spune: „le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu, nascuti nu din sange, nici di voia firii lor..” Ioan 1,12-13 Deci atunci cand l-ai ales pe Hritos biblia spun ca l-ai ales nu din voia firii tale, ci Dumnezeu ti-a dat vointa si infatuirea de al urma pe El. Daca el ar retrage aceste lucruri, noi am alege din nou pacatul, departarea de Dumnezeu. Dar Dumnezeu este credincios si va sfarsi ce a inceput pentru noi. Asta nu anuleaza in nici un fel responsabilitatea si silinta pe cale, dimpotriva ma asigura ca ce muncesc va reusi cu siguranta.

    Aici este dilema, ca unii nu inteleg ca o astfel de credinta aduce si mai multa ravna, putere in sfintenie, de munca in Hristos si nicidecum letargie, repaus, etc. De aceea unii se tem sa creada asa.

  14. Ai subliniat bine.
    Dar sa nu uitam, ordinea este mantuire apoi sfintire. Neprihanire, apoi sfintenie. Cea de-a doua este conditionata de prima.

    Ceea ce nu se cunoaste clar este procesul mantuirii.
    Cel nascut din nou intra intr-un proces in care se vor petrece multe „schisme” existentiale.

    Cautarea sfinteniei devine o trebuinta majora a noii naturi. Cautarea sfinteniei este un proces intern de gasire a linistii interioare. Sfintenia echilibreaza psiho-moral si existential crestinul. La unii mai devreme, la altii mai tarziu. Exista grade de dezvoltare (prunc in Christos, tanar si batran).

    Nu se cunoaste faptul ca acum Dumnezeu isi poate (si chiar o face) exercita dreptul de proprietate.

    Cei nascuti cu adevarat din nou constata ca intr-adevar nu pot face cu lejeritate tot ceea ce doresc. Deci teza cu „trairea oricum” cade atat Scriptural/teologic, cat si practic, experiential.

    Daca inainte savarseau pacatul cu placere, iar dupa consumarea lui se simteau bine, acum daca sunt ispititi si cad din varii motive, rezultatul nu mai este placerea, ci o constiinta activa care transmite puternic intristarea Duhului Sfant. Rezultatul este „caderea in genunchi” I Ioan 1:9.

    Ceea ce nu stim noi este cum sa invatam sa traim in sfintenie. Asta si pentru ca se explica fundamental gresit ca sfintenia este conditia mantuirii. Fals! Nu este conditia, ci rezultanta mantuirii, a faptului ca am fost mantuiti, prin credinta, prin har, prin acceptarea faptului ca suntem corupti si acceptam pe Domnul Isus cu toata lucrarea Sa de mantuire/salvare.

    Binecuvantari ceresti!

  15. Si inca ceva.
    Liberul arbitru este foarte activ in sfintenie.
    Am putea creste caracterial mai repede si mai bine daca am alege constient, zi de zi, sa crestem, sa ne maturizam.

    Lipseste oarecum motivatia, daca punctele de satisfactie, de placere sunt inca din vechiul sistem (firesc, natural).

    Un rol major in gasirea satisfactiei la nivel spiritual il are, pe de o parte, cerinta interna de a fi mai aproape de Dumnezeu, prin rugaciune, studiu biblic (studiul scripturii este esential, deoarece constituie fundamentul de cunostinte despre Dumnezeu si este o sursa inepuizabila de revelatie), pe de alta parte, un rol important il are comunitatea crestina (biserica locala de exemplu) care are un set de programe ce implica activ fiecare membru din biserica, in vederea dezvoltarii sale.

  16. Pety:
    ai un fel deosebit de a explica adevarurile biblice! Mi-a placut cum ai explicat liberul arbitru. Eu stiu ca el exista, si ca lucrarea harului din noi extinde aria lui de alegere mai ales in ce priveste binele. Pe de alta parte in noi exista o natura noua, care si fara sa iti propui tu esti propulsat spre Dumnezeu (asta este lucrarea harului in noi, prin Duhul Sfant), dar voia Lui este sa colaboram cu Duhul Scripturii, alegand zilnic sa crestem sa ne maturizam, sa ne lasam calauziti de El. (asa se explica toate imperativele din scriptura).

    Sa fi binecuvantat Pety!

    PS la tine pe blog am incercat sa comentez, trebuie sa fiu inscris? Am vazut ca nu imi permite altfel.

  17. tot citesc la rind din biblie, (acum sint la evrei si inaintez cam greu) si nu ma pot abtine sa nu zimbesc cind mai dau de cite un verset de avertizare indreptat, bine’teles, catre CREDINCIOSI, nu catre ceilalti… in seara asta am citit de ex din evrei cap 12, vs. 15,25,28, care incep cu frumosul imperativ „luati seama!” 🙂

    nu mai comentez nimic insa, pt ca in modul tau „duhovnicesc”(:-) de a vedea problema,,,ai reusit totusi sa te enervezi pina sa reusim sa putem toate cartile pe fata.

    pety, esti foarte bine venit in conversatie. imi place si mie cum gindesti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s