Necredinta – un fenomen neobservat !!

Am citit comentariile atator frati legat de mai marii nostri in credinta. Nu stiu cati vedeti ce se intampla in realitate? Majoritatea au un simtamant minuat pentru ca daca judeci sau cantaresti viata unor oameni publici “mari”, Domnul stie marimea reala, automat tu te simti cel putin la fel de vizibil ca si ei, pentru ca incepi sa ii judeci, numele tau apare la coment, chiar pseudonim. E un simtamant interesant, tuturor place asta, dar in fapt nu stiu cati vedeti ce se inampla, oamenii incep sa isi piarda credinta. “Nu mai sunt sfintii de odinioara!”, “Toti s-au stricat!”, “In cine sa mai am incredere?”. Nu slujim bine cu asta. Sa ne uitam la roade, nimic nu conteaza mai mult decat asta. Restul este umplutura.

Unii pot sa isi piarda credinta, adica motivatia de a mai trai o viata sfanta, al urma pe Domnul.

Altii pot sa aibe un desgust puternic chiar daca raman in lucrare.

Altii ar fi vrut sa urmeze pe Domnul dar acum s-au razgandit.

Nu vreau sa dramatizez, vreau sa fiu real, cum sunt oamenii cu banii lor, cu fidelitatea sotiei sau a sotului. Nu? Sunt anumite lucruri in viata unde oamenii nu fac compromis. Hai sa mai includem si “credinta in Domnul” pe langa aceste domenii.

Oamenii sunt oameni. Domnul este nadejdea noastra. Oamenii ne-au fost dati ca sa ii iubim si sa ii slujim, nu sa ii judecam (desi nu sunt impotriva discutiilor libere). Daca judecam pe altii ca prin greselile lor sa scuzam pacatele noastre (de omitere in special), unde vom ajunge?

Sa invatam sa traim in fiecare zi cu Dumnezeu, sa invatam sa respectam pe oamenii care cred in Dumnezeu, ca nimeni nu Il urmeaza in mod perfect. Cel mai bun lucru pe care il poti face este sa le oferi exemplul tau. Mai mult nu ai ce face. Le spui, dar trebuie sa te opresti apoi, lebertatea pe care Dumnezeu le-a dat-o, nu le-o poti lua tu.

Stiti ce cred eu legat de judecata? Pe loc trebuie indreptat cineva, in mod concret la timpul oportun, dupa aceea, e in van, e barfa, “praf in ochi”. Iisus pe loc a mustrat pe vanzatorii din templu, pe loc a mustrat pe fariseii fatarnici, pe loc a mustrat necredinta ucenicilor in barca, pe loc l-a mustrat pe Petru “inapoia mea Satano”, etc.

Daca noi pe net suntem zmei, dar in practica mielusei, gresim. Noi impiedicam lucrurile sa mearca, tacand celalalt merge inainte asa (dar tacand in viata rala, la timpul oportun).

Hai sa discutam liber ce gandim, dar sa folosim dreptarul gandirii sanatoase: motelul lui Hristos.

9 gânduri despre „Necredinta – un fenomen neobservat !!

  1. Dragul meu,
    ai spus si subliniat „oameni incep sa-si piarda credinta”. Oameni nu pot sa-si piarda ceea ce nu au, iar daca o au, credinta in esenta este o persoana, o relatie, nu pot sa o piarda, decat daca isi reneaga Stapanul si isi alege un altul.

    Credinta este Isus Cristos!

  2. Ai facut trimitere la blogul tau. Am citit. Una din fraze e SF curat: „Oamenii ne-au fost dati ca sa ii iubim si sa ii slujim, nu sa ii judecam (desi nu sunt impotriva discutiilor libere).”
    Ai primit recent un lot nou de oameni? Ce fel sunt? Cine ti i-a dat?

  3. Cornel: este vorba ca se inmoaie inima poporului, sti cum au facut iscoadele cand au venit din Canaan? Au inmuiat inima poporului. Este bine sa aduci in discutie orice problema, dar numai daca ai rezolvarea, solutia, daca zidesti prin asta, daca nu, mai bine sa nu emani deznadejde. Stii cum spunea Wurbrand: „Daca nu ai un cuvant prin care sa imbogatesti pe cineva, taci!” Nu este vorba de tine, bineinteles.

    Cristian: parintii nu ti-i alegi tu iti sunt dati, rudele la fel, asa este in multe alte domeni, chiar si in cazurile in care se pare ca alegem noi, cum este spre exemplu: sotia, este bine sa te rogi ca Domnul sa ti-o descopere pe aceea pe care a pregatit-o mai dinainte pentru tine.

  4. TOT Wurmbrand i-i spunea lui Daniel Brinzei sa aiba grija cum se poarta cu biserica pentru ca ea e Mireasa lui CHRISTOS. Eu unul nu pot sa stau sa vad ca biserica Domnului e jefuita de unii lideri care fac abuz de putere si multi acopera si ne cer sa ne rugam, sa postim sa fim uniti, pentru ce? ca ei sa continue sa faca ceea ce au facut pina acum?.

  5. Ai dreptate si mie imi displace situatia asta, sincer sa fiu, si eu am fost afectat de ceea ce spui tu si inca mai sunt pe alocuri cand vad unele lucruri. Insa imi deau seama ca unii nu se lasa ajutati, si nu ii pot ajuta daca ei nu ma lasa, nu vor, ei nu isi recunosc vina, apoi daca nu este aria responsabilitatii mele, adica nu sunt eu in masura sa disciplinez abaterea aceea, sa presupunem, tot ce trebuie sa fac este o plangere, nu stiu sub ce forma. Profetii in vechime asta faceau, mustrau, transmiteau mesajul apoi pleca, de cele mai multe ori imparatii nu ascultau, de acolo, nu mai era problema proorocului. Trebuie sa ma pazesc de ispita de a raspunde cu rau la rau. Aici multi cad din pacate. Un rau este facut, e clar, produce suferinta in popor, se simte asta. Dar nu trebui sa ne lasam biruiti de rau.. sa nu fim slabi de inger, trebuie sa fim tari si sa facem ce trebuie, ce am fost chemati, nimeni niciodata sa nu ne fie piatra de poticnire, acela e un crestin matur, tare.

    Dar cel mai important lucru care ar trebui facut este cum spunea cineva: „ochiul critic dezvaluie darul si abilitatea pe care o ai”, cand cineva are ureche musicala imediat observa falsurile, cine nu are, toate notele sunt la fel pentru el. Deci daca observi „falsurile” in lucrare, poate ca tu ai un dar de predicator, pastor, si cred ca ar trebui sa te implici si sa faci lucrarea asa cum Dumnezeu ti-a pus-o pe inima.

    In privinta aceasta cred ca Rick Warren avea dreptate: „Dedicarea fata de Dumnezeu potrivit darului ne scuteste de multa frustrare si stress”

  6. Ai dreptate ,problema e ca nu mai sunt prooroci de care acesti conducatori sa le fie teama . Eu cred ca cel mai mare rau este sa tacem si sa nu ne spunem pozitia ca sa nu suparam pe nimeni. S-ar putea sa-L suparam prin tacerea noastra chiar pe TATAL nostru si asta ar fi rau. Ni se cere in Scriptura sa ne deschidem gura pentru cei ce nu au glas

  7. Este cum zici, nu trebuie sa tacem, trebuie sa creiem dezechilibrul, sa alertam oamenii, dar trebuie mai mult. Trebuie sa facem mai mult, sa avem curajul sa vorbim si direct cu ei. Trebuie ca eu sa dovedesc ascultare si dedicare in locul meu de slujire ca sa pot critica un slujitor, altfel este fatarnicie. Stiu ca unele lucruri sunt strigatoare la cer: curvia, hotia, etc. Dar in principiu nu este corect si cinstit ca din afara slujirii si implicarii in viata spirituala sa critic pe slujitori, sau sa imi scuz lipsa mea de slujirea, de implicare in lucrare prin greselile altora. Facem jertfa lui Hristos zadarnica atunci. Nu in oameni sta biserica. Trebuie facut ceva, dar trebuie facut bine, nu din neiertare, resentiment, etc. Acestea trebuiesc rezolvate si apoi sa ne asteptam la mai bine. (ma retrag acum la odihna, voi continua maine)

  8. Imi pare rau sa constat ca analiza dumneavoastra are si unele fisuri, pe langa unele argumente destul de bune. Analiza pleaca, in startul ei, de la presupuneri, care nu constituie prin ele insele adevaruri obiective. Atitudinea dumneavoastra este buna, crestineasca.

    Sa incep cu argumentatia:
    1. Faceti o afirmatie referitoare la cum sunt „majoritatea celor care comenteaza la patratosu” si ce simt ei raportat la aceasta:

    Majoritatea au un simtamant minunat pentru ca daca judeci sau cantaresti viata unor oameni publici “mari”, Domnul stie marimea reala, automat tu te simti cel putin la fel de vizibil ca si ei, pentru ca incepi sa ii judeci, numele tau apare la coment, chiar pseudonim. E un simtamant interesant, tuturor place asta, dar in fapt nu stiu cati vedeti ce se inampla, oamenii incep sa isi piarda credinta.

    E posibil, dar nu e sigur/obligatoriu. Cum ati ajuns la aceasta concluzie? Prin ce analize? Ca, iertati-ma, nu aratati cum ati ajuns la aceasta concluzie. Cel mult enuntati un principiu general si-l aplicati unei mici „comunitati” de blog.

    2. Apoi presupuneti ca cei de pe blog slujesc:

    Nu slujim bine cu asta. Sa ne uitam la roade, nimic nu conteaza mai mult decat asta. Restul este umplutura.

    Ei bine, ei nu fac acolo evanghelizare, nu slujesc. Comenteaza, argumenteaza, initial un articol al gazdei, apoi, in functie de ce nota, de ce idee se introduce ulterior de catre participantii la comentarii.
    Spuneti apoi sa ne uitam la roade. Nu acesta e criteriul, ci daca un anume a facut sau nu fapte vrednice de pocainta. Inoculati cumva ideea ca „roadele” sunt suficiente ca sa ma scuze de pacat? Intreb si eu. De altfel, de multe ori se face confuzia intre activitati si roade. Eu nu cred ca asta v-a fost intentia, dar asa inteleg din ceea ce afirmati.

    3. La acest punct, al treilea, a raspuns binisor Cornel. Nu poti pierde ceea ce nu ai. Sa nu uitam ca adevarata credinta, duce la credinta. Iar cel neprihanit va trai prin credinta. Proces si produs.

    4. Ni se spune clar in Scriptura ca judecata este a Domnului. Deci, noi nu judecam. Cine comenteaza la patratosu cu acest gand, o face din ignoranta si se autocondamna. Dar, ceea ce se intampla acolo e mai mult o analiza. E o analiza pe care o consider absolut necesara. Evident, fara patos, fara preconceptii, fara „vendete”. Intr-adevar, ceea ce e condamnabil, din punct de vedere Scriptural, e trecerea cu usurinta a granitei bunului simt, a dragostei crestine.

    Lucruri pozitive remarcate la dumneavoastra:
    1. Chemarea la integritate si transparenta:

    Daca noi pe net suntem zmei, dar in practica mielusei, gresim.

    Total de acord. Asa este. Anonimatul, siguranta camuflajului ne da „aripi”. Spun din proprie experienta. E bine sa fim cu acelasi caracter in orice loc, in orice situatie.

    2.Atitudinea dumneavoastra concilianta;

    3. Faptul ca e posibil sa fi sesizat un mecanism proiectiv:

    Daca judecam pe altii ca prin greselile lor sa scuzam pacatele noastre (de omitere in special), unde vom ajunge?

    Remarcati ca am spus ca e posibil.

    Per ansamblu mesajul dumneavoastra e bun, dar are si niste puncte asemanatoare in structura cu cele pe care le incriminati la cei de la patratosu.

    Permiteti-mi sa va sugerez sa nu va grabiti cu concluziile dupa ce ati citit comentariul meu. Mai stati putin, relaxat, amuzat chiar, apoi recititi-l.

    Va doresc mult har si binecuvantari ceresti de la Tatal ceresc.

  9. Andrei, am citit comentariile tale, imi plac, sunt serioase, echilibrate, accept criticile, ma imbunatatesc, as vrea sa fac o sigura remarca: ai spus la un moment dat ca ei nu fac evanghelizare ei nu slujesc, fac niste analize. Inteleg sensul. Insa eu cred ca nu ai cum sa nu slujesti in realitate. Atunci cand iti exprimi opinia devi formator de opinie si influenta nu o discutam ca este imprevizibila. Nu ai cum sa nu influentezi pe oameni, nu ai cum sa nu transmiti ceea ce crezi. Deci prin tot ceea ce fac, ei formeaza o opinii. Cel mai bine ar fi sa le formam in mod constient in bine sau sa stam aproape de Dumnezeu, atunci mierasma Lui se va simti in tot ce facem.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s