Richard Cecil spunea: “La predicatorii de azi se simte o evidenta lipsa de spiritualitate. O simt eu in propria mea viata si in cea a altora. Ma tem ca domina prea mult o mentalitate de jos nivel, o mentalitate preocupata doar de administratie, de organizare de aranjamente, de sforarii.”
Ideea de la care pleaca aceasta mentalitate este aceea ca oamenii trebuiesc motivati mai intai sa vina la Dumnezeu, sa il urmeze pe El. Problema este ca daca pui slujirea lui Dumnezeu in baza “bunavointei umane”, greu lucru incerci. Nu am de loc incredere in vointa umana si bunavointa oamenilor. Oamenii pleaca de la intantii foarte bune, insa ajung foarte curand la opinii contrare. Dumnezeu spune: “Blestemat sa fie omul care se increde in om” (Ieremia 17,5)
Cred ca noi trebuie sa schimbam schema, noi nu trebuie sa ii tot motivam, sa ii tot facem pe oameni sa doreasca sa il urmeze pe Dumnezeu, ca in practica nu vor face asta niciodata (intentii bune tot au..), ci sa le spunem realitatea: motorul pocaintei noastre sunt pacatele noastre, inima slujirii noastre sunt proruncile Cuvantului lui Dumnezeu. Noi nu facem lucrarea Domnului din placere, avem o bucurie nespusa pentru Dumnezeu pentru ca il iubim, dar lucarea si slujirea este grea si anevoioasa adeseori, pentru ca noi trebuie sa ne lepadam de noi insine, sa ne luptama cu mandria si comoditatea noastra proprie, sa scapam de orgoliul si prejudecatile noastre, apoi sa facem asta si cu ceilalti.
Cred ca la baza mentalitatii unor lucratori astazi este sintagma: “Eu cred ca ii pot convinge pe oameni sa il urmeze pe Dumnezeu”. Cred ca este falsa speranta aceasta. Mai sunt si exceptii, dar este tare descurajator sa mergi pe linia aceasta.
Avem pacate reale, atunci e responsabilitatea noastra sa ne pocaim in dreptul nostru, Dumnezeu ne iubeste si are rabdare, dar sa nu ni-L imaginam ca pe un clovn, care ne tot roaga si amuza, ca nu este asa. Daca viata noastra e asa de grea si dificila este pentru ca mana Lui apasa peste noi. Oare cati mai vedem asta?
Doamne ajuta-ne sa predicam pocainta straveche si sa ramanem in dragostea Ta! (adica sa pazim poruncile Tale Ioan 15,10)